Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Young Frankenstein este o adaptare în stilul specific lui Mel Brooks a celebrului roman semnat de Mary Shelley.
🎬 Young Frankenstein – Premisă
În această reintepretare îl avem pe Gene Wilder (Bonnie and Clyde) în rolul profesorului / doctorului / omului de știință Frederick Frankenstein.
El este nepotul infamului Victor Frankenstein, un țăcănit electric al cărui scop în viață era sculatul… de morți (la propriu, nu vorbesc de alte mortăciuni atârnătoare).
Frederick vrea să se desprindă de această nedorită moștenire genealogică, dar iată că un secret bine tăinuit iese la iveală.
Astfel, protagonistul își ia valiza și se ușchește într-o Transilvanie în care se vorbește nemțește (un tărâm imaginat, nu Transilvania noastră) pentru a relua experimentele terifiante ale bunicului său.
Care, aparent, nu era chiar atât de zdruncinat în creier precum se credea.
Se desparte cu greu de iubita lui jucată de Madeline Kahn, dar la destinație își trage o asistentă sexy, cum altfel, Inga (Teri Garr – Tootsie), și ajutat de credinciosul servitor Igor (Marty Feldman), Frederick se pune pe treabă.
Chiar dacă sătenii miros că „pe o stâncă neagră, într-un vechi castel” încep să se petreacă lucruri necurate, Frederick nu se sperie așa ușor și purcede la treabă, neavând (încă) motive serioase să se abată de la demersul său realizat în numele științei.
💭 Young Frankenstein – Comentariu
Cum Mel Brooks s-a aflat la regia acestui film, mă așteptam ca Young Frankenstein să fie o parodie ridicolă și absurdă, dusă pe tărâmul juvenilului.
Dar nu mică mi-a fost mirarea ca pe parcursul filmului să îmi dau seama că, deși rămâne o comedie get-beget, Young Frankenstein este și un film serios.
Desigur, de bază rămân glumele născătoare de zâmbete, într-un număr mai mic decât ar fi trebuit, dar folosite în exces, pe sistem de repetitivitate, dar care, culmea, nu își pierd din haz, deși știam ce urmează să se întâmple.
Nu prea este etic sau cu mult bun-simț civic să scriu asta, dar de bază pe partea amuzanto-horror este Marty Feldman în rolul lui Igor, unul mult augmentat față de alte producții.
Și asta din cauza problemei lui medicale la ochi, numită oftalmopatie sau ochi bulbucați, de aveam impresia că în orice moment puteau să-i pocnească din orbite.
La naiba, are niște replici excelente în el de mori de râs, dar în același timp te bagă și-n sperieți prin înfățișarea lui fantomatică și terifiantă. Spuneți-mi dacă nu l-ați visa urât noaptea.
În cârca lui sunt descărcate cele mai multe poante și pe mine el m-a impresionat.
În rest, povestea este cea pe care o știm cu toții, nu prea aduce nimic cu adevărat în plus față de alte iterații, doar că este mai amuzantă și, uneori, prea muzicală.
Nah belea, că era să uit, Young Frankenstein este alb-negru, și asta contribuie la crearea unei atmosfere lugubre și sinistre care te bagă-n voltaj mare dacă nu ar mai trosni câte-o dumă să spargă sinistroșenia care împânzește castelul hodorogit.
Reușește cumva să combine fericit sentimentul ăla grotesc, gotic chiar, care ți se târăște pe sub piele, cu o poveste romanțată și sentimentală demnă de basme cu Feți Frumoși și Ilene Cosânzene, iar peste acest amestec sunt presărate scene tipice umorului născocit de mintea lui Mel Brooks.
Și se pricepe de minune să transmită senzualitate fără a fi obscen, cele două prezențe feminine pe ecran, în ciuda alb-negrului, sunt ravisante prin apariție, chiar dacă ochiul nu se desfată cu vreo parte componentă detestată de pudibonzi.
Nu mai zic că o fi Young Frankenstein comedie, dar o zice bine pe blagoslovenii filozofico-spirituale legate de joaca de-a Dumnezeu, de efemeritatea existenței trupurilor umane și de alte boscorodeli din astea de cugetat noaptea când n-ai somn.
🏆 Young Frankenstein – Verdict
Filmul se situează la granița dintre a fi o parodie autentică, fără urmă de seriozitate, și a fi un horror pseudo-sumbru, fără mânjeală de amuzament.
Chiar dacă nu m-a isterizat ca alte filme semnate de Mel Brooks, Young Frankenstein mi-a plăcut pentru că este o creatură reușită, cu trup comic (are multe gaguri pe seama lui Igor, și nu numai, plus câteva jocuri de cuvinte hazlii), dar cu creier serios, și pot caracteriza povestea ca fiind tragi-comică, dar balanța atârnând mai mult spre comic.
Actorii sunt de laudă, l-am tot pomenit pe Marty Feldman care pentru mine fură lumina reflectoarelor, dar nici Gene Wilder nu se lasă mai prejos, el este cel cu seriozitatea, având și un monolog răvășitor.
Young Frankenstein se alătură lui Spaceballs în categoria lui PG, deci să nu așteptați ceva scene șocante sau controversate așa cum ne-a delectat Blazing saddles cu al său R.
Desigur, sunt o grămadă de erori de continuitate și inconsistențe logice, poate prea multe pentru a le trece cu vederea, iar faptul că povestea este cea clasică, fără multe adăugiri originale, mă determină să-l reanimez pe Young Frankenstein de 8 ori.
(4 / 5)
