Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Am băgat From dusk till dawn pentru că mi s-a făcut poftă de acest film după ce am văzut Day shift din 2022 pe Netflix, film cu care are destule în comun.
🎬 From dusk till dawn – Premisă
Apărut în 1996, From dusk till dawn ne introduce direct în povestea a doi frați, Seth (George Clooney – The midnight sky) și Richard (Quentin Tarantino – Once upon a time in… Hollywood), un cuplu fraternal urmărit de toată poliția americană, plus FBI.
Motivele sunt multe și cadaverice, au jefuit o bancă și au lăsat în urma lor o grămadă de morți, cei doi fiind violenți din cale afară, mai ales Richard care are și ceva pitici dansatori pe cerebel.
Scăparea lor se numește Mexic, dar cum curcanii colcăie la fiecare colț și de unii singuri nu prea au șanse de a ajunge la linia salvatoare de finiș, granița eliberatoare, cei doi deturnează o rulotă în care se află un tată și cei doi copii ai săi care se află într-o călătorie tot spre Mexic.
Și până la concluzia finală, personajele noastre trebuie să facă un popas la un local prăpădit unde sunt nevoite să ardă gazul din amurg până-n zori.
💭 From dusk till dawn – Comentariu
Regizat de Robert Rodriguez și scris de Quentin Tarantino, care se au ca frații, From dusk till dawn este un film care, la acea vreme, cum nu prea aveai acces la trailere sau reclame agresive, a fost o surpriză colosală, cam cum a fost Terminator 2 cu vreo 5 ani în urmă.
Timp de o oră filmul pare unul clasic „tarantinesc‟, cu dialoguri pline de cimilituri și replici fâșnețe și acide, care imprimă o tentă de familiaritate pentru că parcă ai impresia că ai făcut deja cunoștință cu aceste personaje.
Violență gratuită, demență libidinoasă, blasfemii înfiorătoare, avem toate patentele marcă înregistrată Tarantino.
Deși povestea este una simplă, doi bandiți pe fugă, ea devine captivantă pentru că are acea savoare unică pe care doar la regizorul care s-a jurat că se oprește după 10 filme o găsești.
Și apoi, odată ajunși la barul Titty Twister, după fenomenala scenă senzuală, plină de un erotism înnebunitor, menită să rigidizeze pitonul uman, știți prea bine la ce mă refer dacă ați văzut filmul, From dusk till dawn se transformă radical și devine cu totul altceva.
De la fugitivi urmăriți de poliție, From dusk till dawn sare la o cu totul altă poveste, oameni supraviețuind într-un cuib infestat de vampiri.
Imaginați-vă ce țeapă-n inimă și-au luat spectatorii care nu văzuseră vreun trailer și s-au dus la cinematograf crezând că vor avea parte de un film cu aromă de Tarantino?
Violența escaladează grosolan, brutalitatea prezentă pe ecran este una scârboasă, vampirii arată total diferit față de cei cu care eram obișnuiți și, în general, filmul ne bagă într-un haos caterincos.
De ce pomenesc caterinca aici? Pentru că From dusk till dawn este un fel de parodie care ia la mișto filmele cu vampiri, mai ales datorită personajelor secundare care se alătură găștii principale.
Totul emană o senzație de film de duzină, un B-movie ieftin, de la suprarealismul unor scene până la efectele speciale jenante care aduc aminte de seria The evil dead.
De fapt, cred că este un omagiu adus trilogiei lui Sam Raimi pentru că partea finală seamănă destul de mult, visceral vorbind, dar și ca urmare a tonului jucăuș și al armelor imaginative, cu acțiunile întreprinse de Ash pentru a se apăra de lighioanele venite din iad.
Această schimbare bruscă ar fi fost una nemaipomenită dacă partea cu vampirii nu era una destul de imbecilă în ceea ce privește consecvența evenimentelor.
Apreciez pe deplin nebunia criminală și gălețile de sânge consumate, precum și lecțiile de împlântare și dezmembrare pe care scenariul ni le prezintă, dar în rest nimic nu are vreo logică anume.
Unii se transformă în vampiri instant, alții după câteva ore, unii mușcați mor imediat, alții devin pocitanii colțoase, decapitarea unora îi evapora sfârâitor, alții devin monstruozități năpârlitoare, deci era un talmeș-balmeș narativ din care nu prea ai ce concluzii să tragi.
🏆 From dusk till dawn – Verdict
From dusk till dawn, la vremea lui, a fost un film neconvențional ca structură narativă pentru să schimbă brusc direcția după o oră.
Rețineam că mi-a plăcut mai mult de atât, de fapt îl aveam așezat undeva sus pe un piedestal când vine vorba de filme cu vampiri, dar acum parcă nu mi s-a mai părut mare noutate.
Ce este drept, eu aveam în minte mai mult interpretarea languroasă a actriței Salma Hayek (House of Gucci) decât confruntările oameni vs. vampiri.
Nici nu arată extraordinar de bine efectele speciale, sunt foarte kitschoase, poate că atât s-a putut atunci, deși cred că era loc de îmbunătățire.
Nu scăpăm nici de „foot‟ fetișul lui Tarantino care este destul de prezent în film.
Nu știu ce să zic, parcă acum nici nu pare un film bun, este doar decent având în vedere că deja eram cu anafura-n gură și spălat cu apă sfințită de toate păcatele, deci știam matrapazlâcul scenaristic care intervine după 60 de minute.
Plus că efectele speciale groaznice mi-au lăsat un gust de usturoi stătut în gură, ochiul meu nemaifiind obișnuit cu asemenea caricaturi de scene.
Dar nostalgia mă lovește din plin, amintirile plăcute mă șerpuiesc prin tot corpul, așa că subiectivismul iese la suprafață și mă face să mângâi 8 pisicuțe de toate felurile pentru From dusk till dawn.
Filmul are 2 sequeluri și un serial, dar să mă spurci cu rugăciuni, că nu mă bag la ele.
(4 / 5)
