Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Dacă tot am văzut primul film, eram obligat să arunc o geană și pe continuarea surprinzătoare intitulată 10 jours encore sans maman.
Primul mi s-a părut slab, așa că nu mă așteptam la cine știe ce de la acesta.
🎬 10 jours encore sans maman – Premisă
Face Antoine ce face, sau mai degrabă nevastă-sa, și rămâne pe cap, din nou, cu cei patru copii năzdrăvani.
De această dată pocinogul i se întâmplă într-o vacanță la Courchevel, într-o stațiune alpină din asta de fițe.
Nu că ar fi dat lovitura la loto, dar cumnatul proaspăt intrat în familie, una devenită mixtă, bineînțeles, se scaldă în bani.
Dar degeaba are stațiunea stele câte pe cer, țăranul tot țăran rămâne.
Așa că ai săi copii, nu că el ar mai breaz, provoacă haos în rândul sofisticaților care-și beau cafeluța cu deștul mic ridicat aproape să și-l bage în nas.
💭 10 jours encore sans maman – Comentariu 🍿
Așa cum a fost primul film, așa s-a prezentat pe pârtia narativă și al doilea.
Stilul acesta de comedie nu îmi este pe plac, l-am considerat mai degrabă un film de familie decât unul amuzant.
M-au exasperat dincolo de limitele rezistenței nervoase cele patru odrasle diabolice.
Sunt atât de răsfățate, răzgâiate, zgomotoase, nesimțite și urâcioase din toate punctele de vedere încât îmi venea să le eviscerez, iar din intestine să fac sfoară groasă să le pun căluș și să le leg fedeleș.
Deh, ăsta este rezultatul cocoloșirii denumită „parenting‟ modern unde n-ai voie să îți atenționezi puradeii cu o palmă că aparent îi traumatizezi pe viață.
Așa îi lași să devină niște neghiobi nesimțiți care îi traumatizează pe cei din jur.
În rest, acest film hexagonal vine la pachet cu glumițe fizice în care patriarhul își pune în pericol integritatea fizică, dar și cu ceva dume de toaletă.
Din nefericire, exagerează cu poantele căcăcioase de-ți vine să dai la boboci la un moment dat, continuând seria lor, deoarece voma este doar rahatul pe contrasens.
În ceea ce privește glumele mai intelectuale, este una singură care se bazează pe campioni la diverse sporturi dar care și-au atins apogeul acum mulți ani și cei tineri nu îi cunosc.
Și aici continuă repetiția aceleiași snoave pentru că gluma este prezentă de patru ori în film.
Nu o să prăvălesc o avalanșă mortală în capul acestei pelicule, deoarece în ciuda a ceea ce am scris de rău despre 10 jours encore sans maman, este un film inocent, care vrea binele tuturor.
Că nu m-a uns la suflet precum ceara pe schiuri, asta este altă problemă, că sunt eu mai dereglat când vine vorba de siropoșenii drăgăstoase, dar banale.
Avem mesaje despre familie, despre suprasolicitarea cauzată de un serviciu interminabil, despre ceea ce contează în viață, ce mai tura vura, știți placa.
Aia plină de clișee, nu cea de snowboard.
Nu putea lipsi Di Caprio(Alexis Michalik – At eternity`s gate), un personaj numai bun de ridicat nivelul iritației și așa aflat la cote periculoase.
Am crezut că am scăpat în primele 10 zile, dar își face apariția grandioasă și aici. De parcă nu eram deja stresat de ăia mici.
De fapt, unul este mititel, că ăialalți deja s-au înălțat dincolo de titulatura de mici, de unde și mai mare enervarea pe ei, că-s prea mucoși în cap pentru vârsta lor.
🏆 10 jours encore sans maman – Verdict 👍 sau 👎?
Pot spune că nu mi s-a părut sub primul film, deși asta nu este o cine știe ce laudă.
Probabil îl apreciez mai mult pe acesta dintr-un singur considerent.
Are o trimitere foarte inteligentă către The shining, și nu doar că vrea să ne facă șmecherește cu ochiul, dar are și o anume însemnătate acel omagiu adus producției lui Kubrick.
Ca indiciu despre ce este vorba, vă las o ghicitoare: Adunate fac 12.
Nu m-am distrat urmărind acest film, mai degrabă făceam spume la gură că tare i-aș fi luat la palme pe copiii ăia mizerabili care meritau cele mai groaznice chinuri.
Dar înțeleg de ce ar putea fi relaxant pentru alții.
Până una alta, am dispărut din peisaj, că vreau să dau 5 ture de pârtie înainte să se topească zăpada artificială.
(2,5 / 5)
