Related Articles
Water Gate Bridge este denumit și The battle at Lake Changjin II, să fie mai clar pentru toată lumea cu ce fum propagandist ne cădelnițează pe la nas, fiind continuarea blockbusterului de aproape un miliard de dolari box office apărut la finele lui septembrie 2021.
🎬 Premisă
Spoiler din primul film!
Abia scăpați cu viață din The battle at Lake Changjin, unde au rupt găoaza americanilor, frații Wu, Qianli (Wu Jing – Wolf warrior 2) și Wanli (Jackson Yee), n-au parte de nici măcar un moment de răgaz să-și tragă suflul și să-și spele nădragii maronii.
Războiul nu stă după fundul lor, așa că a lor Companie 7 Penetrantă (nu le am cu limbajul militar, așa că am tradus porcos The 7th Penetrating Company), este expediată să măture aeroportul Hagaru-ri ocupat de americani și, ulterior, să zvârle-n aer un pod strategic pentru retragerea trupelor invadatorilor ieșiți din semințenia Unchiului Sam.
Așadar, frații Wu și rămășițele rănite ale Companiei a 7-a se alătură altor plutoane de soldați pentru a lua cu asalt, tot pe timp de iarnă, podul Sumun sau, mai complicat, Water Gate Bridge.
Doar că americanii pitulați pe acolo nu s-au dus la picnic, opun și ei o rezistență destul de dârză menită să le pună falnicilor eliberatori bețe-n roate.
Ah, suntem în anul 1950, deci implantați în Războiul Coreean.
💭 Comentariu
Filmat simultan cu primul film și lansat la 5 luni distanță, pentru a întâmpina noul An Chinezesc, Water Gate Bridge este băiat fain și face o recapitulare scurtă, că deja uitasem cum a fost The battle at Lake Changjin. Adică prost.
Ca atare, mă așteptam la o altă gogomănie patriotică numai bună să celebreze centenarul Partidului Comunist.
Și fix asta am primit.
Nu știu cum să mă exprim diferit pentru a reda aceeași placă exagerată a curajului indestructibil prezent la datorie în inimile soldaților chinez ca în Snipers.
În Water Gate Bridge americanii au atât de multe avioane încât înnegresc cerul, mai multe ca muștele adunate la o balegă de elefant.
Iar chinezii o dau din nou pe jelanie: Noi avem 4 grenade, trei petarde, două pocnitori și o praștie, iar americanii au bombe atomice. Nu-i problemă de război, stați liniștiți că orezul absoarbe radiațiile, nu ne fac americanii atât de ușor.
Asta este doar o simplă mostră a spiritului de sacrificiu chinezesc care nu se-ndoaie în niciun fel.
Pe o vreme năprasnică, având fețele zdrobite, arătând ca niște zombies, cu o permanentă incantație slăvită Republicii Populare Chineze, ăștia pornesc la luptă mai degrabă cu discursuri patriotice încurajatoare, din alea înflăcărate, pe placul Partidului Comunist, decât cu arme și tactică.
Și nu exagerez deloc, este spirit din ăla heirupist, lipsit de orice dram de prezervare, în care mintea nu mai contează, tactica este lăsată deoparte, hai să ne aruncăm pe grenade în loc să le trimitem înapoi, că și așa suntem mulți și dacă este nevoie de câteva milioane de soldați, recrutăm din următorul sătuc.
Nu are rost să scoți creierul din hibernare pentru că îi năpârlește toată blana cerebrală, Water Gate Bridge fiind ridicol pe partea logică, este mai degrabă un film cu supereroi și armament magic, că doar aici am văzut RPG-uri antice care să dea colțul prin țevi.
M-a zgâriat pe timpane și multe dintre replicile pseudo-actorilor englezi care sunt puse în post-producție și nu-s deloc sincronizate cu mișcarea buzelor.
După cât guano am aruncat în film, dau impresia că mi s-a părut o fecală fertilizantă, nu?
Ei bine, adevărul este că Water Gate Bridge, personal, mi se pare mult peste fratele mai mare, The battle at Lake Changjin.
Deși filmate în același timp, la Water Gate Bridge s-a lucrat mai pe îndelete în departamentul tehnico-vizual și acesta arată mult mai bine în ceea ce privește efectele speciale. Nu-s neapărat strălucite, dar sunt la un cu totul alt nivel decât diareea gălbejită (fără conotații rasiste, vă rog) din The battle at Lake Changjin.
Plus de asta, filmul nu pierde timpul cu introducerea de personaje, deja le știm, așa că toate cele 150 de minute sunt petrecute într-un permanent război.
Te anesteziază și amorțește cu o permanentă luptă, nu se oprește absolut deloc, începe cu război, se termină cu război, în mijloc este doar război.
Exagerat, nerealist, ilogic, n-are a face, filmul m-a bombardat cu multiple scene explozive care mi-au creat o stare de beatitudine vizuală prin nenumăratele secvențe înflăcărate în care focul mistuie totul în calea lui și este și destul de arătos.
Planurile chinezilor de a bubui podul sunt demne de seria Fast and furious (filmele mai recente, ale super ridicole) și acest aspect dă naștere unor artificii tehnice de toată frumusețea. Imbecile, dar distractive.
Aici găsim ceea ce The battle at Lake Changjin n-a avut, emoția. Se moare la greu, se moare violent, oamenii sunt făcuți chisăliță la propriu, sunt transformați în tocăniță de organe, și asta duce la momente de slobozire a unor fulgi de nea încălziți, pentru că acum cunoști personajele, ești apropiat de ele și suferi când soldații pe care ai ajuns să-i îndrăgești sunt secerați de inamici sau se detonează singuri pentru binele suprem.
Sunt momente de-o violență demnă de pasaje biblice, scurte, dar suficiente cât să te facă să o dai pe vegetarianism.
🏆 Verdict
Considerat aproape unanim sub The battle at Lake Changjin (critic și la încasări) , mie mi-a plăcut mai mult Water Gate Bridge.
Chiar dacă are o doză tsunamică de propagandă nerușinată, filmul nu este chiar o jigodie jingoistică precum alte producții chinezești de acest gen.
Salvarea lui stă în acțiunea non-stop care te împroașcă în permanență cu secvențe grandomane de război, competent redate pe ecran, simțindu-se că a fost mult mai bine îngrijit la nivel tehnic, chit că are anumite derapaje.
Cine vrea să se asigure de succes financiar, să facă film de război cu Wu Jing în rol principal, deja 4 din cele mai mari 7 hituri de box office autohton în China sunt filme cu Wu Jing în prim plan.
Aș pune de pe acum pariu că primul film care va depăși miliardul în China va fi Wolf warrior 3, dacă s-or mai apuca odată de el, zice-se că scenariul este gata și a trecut cu succes de furcile caudine ale cenzurii Partidului Comunist.
Revenind la Water Gate Bridge, balansând relele și bunele, arunc în aer filmul cu 7 încărcături explozive.
(3,5 / 5)
