Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Hai cu mine prin peșteri întunecate să vedem care-i treaba cu acest The descent, un film britanic din 2005.
🎬 The descent – Premisă
Sarah (Shauna Macdonald – The last Jedi) pățește o nefăcută a la Final destination 2 chiar în start de film, un lucru pe care îl uitasem de la prima vizionare și care mi-a dat rapid frisoane.
Trece niscai vreme de la acea tragedie și Sarah este în continuare morcovită.
Așa că a ei cohortă de prietene o invită la o expediție speologică prin măruntaiele unei peșteri virgine neexplorată de nimeni înaintea lor.
Zis și făcut.
Astfel, cele șase fete cucuiete se echipează ca la carte și purced înspre cucerirea văgăunii nedeflorate de vreun picior de om până atunci.
Dar oare așa să fie?
În adâncul peșterii, care este una întunecată și neprimitoare, se ascund niscai creaturi bizare care pare-se că au făcut comandă prin Bolt și tocmai le-a sosit păpica.
De aici încolo vă las imaginația să zburde pentru a vă închipui ce se va petrece în film.
💭 The descent – Comentariu 🍿
Înainte de toate, vin cu un avertisment serios pentru cei care nu suportă spațiile mai strâmte decât un coșciug.
Filmul vă va activa această fobie claustrofobică și cred că nu doar atât, are șanse mari să o amplifice pentru că ne bagă în cele mai strâmte coridoare posibile.
Bașca, este și întuneric beznă, ceea ce contribuie și mai mult la senzația de sufocare virtuală, simți cum îți este aspirat aerul din plămâni cu fiecare scenă lipsită de lumină.
Ce este drept, până ajungem la carnagiul violent durează mult, poate prea mult pentru binele filmului, abia după aproape o oră se declanșează mult așteptata baie de sânge.
Până atunci, și nu mă înțelegi greșit, am fost invadat de un ocean de estrogen de simțeam că mă apucă lactația și alta nu.
La fel ca femeile care pierd o eternitate să se pregătească pentru o ieșire în oraș, și aici se irosește foarte mult timp până când trecem la acțiune.
Însă înainte să ajung la zeama narativă, încerc să dau o interpretare scenelor care au legătură cu penetrarea unor orificii strâmte ce aduc mai degrabă cu reintrarea în canalul vaginal.
Adică știți voi cum se spune pe românește când te enervează cineva și vrei să îl trimiți la obârșia primordială.
Nu știu dacă fix la asta se referă sau, mai știi, are o conotație mai profundă de atât.
Cu fiecare cavitate descoperită și cu cât se afundau mai mult în acea peșteră, oare pătrundeau mai adânc în propriul subconștient?
Există și o simbolistică aparte atașată peșterii care este mai mult decât o peșteră, o simbolistică pe care abia acum, la maturitate, am sesizat-o.
Dar să revin pe meleaguri mai cunoscute, adică partea de groază.
Și aici am numai lauri de oferit filmului pentru că excelează din plin.
Nu doar că aproape lipsesc eternele jumpscares leneșe, dar combinația de întuneric și îngustime a generat o senzație de teamă permanentă.
Mă așteptam să iasă scârboșeniile din fiecare crăpătură, să se reverse de după fiecare colț și să ne inunde direct de pe tavan.
Deși designul lor este minimalist, că nu-s decât simpli oameni ce au suferit modificări genetice pentru a se adapta întunericului, dihăniile arată groaznic de scabros.
Filmul este și destul de mucilaginos pentru că substanța folosită pentru a reda sângele are o consistență stranie și lipicioasă, iar mâzga descompusă de pe cadavre este omniprezentă.
Mi-a inserat câțiva țurțuri de gheață pe sub piele prin cadrele succesive silențioase care m-au speriat autentic.
Simpla apariție surprinzătoare a unor sălbăticiuni oarbe era suficientă să mă îngrozească. Nu a mai fost nevoie să decoleze avioane pe lângă mine pentru a mă speria.
Luptele, însă, nu se desfășoară cu forțe disproporționate, să nu credeți că doamnele stau cuminți să fie transformate în tocăniță crudă.
Nu, nici vorbă, ripostează, și o fac chiar bine, asistăm la metamorfozarea lor din niște cucoane obișnuite în fiare sălbatice care luptă din răsputeri pentru supraviețuire.
Dă dea dracul să te pui contra unei muieri nervoase, că atât ți-a trebuit, mai degrabă îți iei bolovani în scăfârlie decât să îți facă ele capul calendar.
Și nu este misoginism, sunt cuvinte de apreciere la adresa personajelor, asta chiar dacă ele nu iau cea mai bună decizie de a se avânta aiurea în necunoscut.
Ulterior, însă, li se activează instinctul ancestral și devin, la rândul lor, niște bestii periculoase.
De apreciat jocul fizic al actrițelor care au avut mult de suferit, vârâte fiind prin fel și fel de cotloane, plus că sunt terfelite și udate în ultimul hal.
Și ar fi fost bine dacă era vorba doar de apă.
🏆 The descent – Verdict 👍 sau 👎
Modul în care spurcăciunile albinoase se mișcă, sunetele pe care le scot, fizionomia deformată, voracitatea cu care-și devorează victimele, toate asta au contribuit la nașterea unui film de groază de pomenit nepoților.
Unde mai pui că scenariul nu este unul simplist, are o fundație psihologică bine conturată care dă de gândit și se ia la trântă cu efectul unor traume care ne lucrează la subconștient.
Chiar dacă se deplasează cu lentoare spre partea interesantă, filmul nu m-a plictisit pentru că și explorarea peșterii a adus cu sine multe momente tensionate.
Erau suficiente acele activități pentru a genera o aventură palpitantă, dar când se prezintă la datorie și lighioanele îngrozitoare, deja nivelul groazei crește într-un ritm exponențial.
Astea fiind zise, conchid că The descent este unul dintre cele mai bune filme horror ale secolului XXI, chiar dacă abia suntem în a treia lui decadă.
Ar mai fi câte ceva de adăugat, dar nu mai insist, că intru într-un teritoriu nesigur, cel dominat de spoilere, și încolăcesc 9 metri de coardă și asta pentru că finalul este un pic ratat.
(4,5 / 5)
