Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Mi-am pus ambiția să mă uit la Tetsuo: The Iron Man, un film horror cult japonez. Și cred că mai bine lăsam ambiția în pace.
🎬 Tetsuo: The Iron Man – Premisă 📖
Povestea? Să mă spintece o armată de samurai dacă am înțeles ceva.
Unui bărbat japonez, aparent normal, începe să-i ruginească corpul. La propriu.
Îi cresc țevi, șuruburi, piulițe, cabluri și alte metale peste tot.
De ce? Probabil pentru că a lovit cu mașina un tip care avea un fetiș greu de înțeles. Îi plăcea fierul, dar nu sub formă de vitamine, ci să și-l bage în corp.
💭 Tetsuo: The Iron Man – Comentariu 🍿
Să fie despre karma? Poate.
Oare o fi despre industrializare? Posibil.
Sau este doar un vis febril filmat cu camera tremurată de cineva care a băut 14 cafele și n-a dormit de trei nopți? Habar nu am.
Dar nu contează. Tetsuo nu vrea să fie înțeles. Vrea doar să țipe la tine în alb-negru și să te lase confuz, dezgustat și obosit.
📺 Film? Ce film?
Știam că japonezii sunt experți în filme ciudate, dar nici în halul ăsta. De fapt, Tetsuo: The Iron Man nici măcar nu poate fi considerat film.
Este mai mult un atac epileptic în slow motion sau o simulare de body horror făcută cu folie de aluminiu, cuie ruginite și foarte multă transpirație.
❌ Nu e Iron Man, e Iron Tetanos
Dacă vă gândiți la Iron Man din MCU, sunteți departe de adevăr. Personajul principal ajunge să arate de parcă l-ar fi uns cineva cu superglue și l-ar fi rostogolit prin groapa metalică de gunoi.
S-au lipit de el toate resturile corodate, cu risc de infecție. Era, practic, un tetanos umblător.
🎞️ Montajul, coșmar cu foarfeca
Mă rog, din ce am putut să văd pentru că montajul este format din cadre foarte scurte, tăiate ca la balamuc, încât nu ai timp să înțelegi nimic.
Camera de filmat se bagă direct în fața actorilor cu niște prim-planuri atât de apropiate încât uneori vedeam doar albul ochilor pe tot ecranul.
În rest, un haos care mi-a dat o durere groaznică de cap. Deși Tetsuo durează sub 70 de minute, mi s-a părut că m-am uitat la el două nopți și trei zile.
🔊 Sunet și actorie? Dați-le mai încet
Sunetul? Industrial, repetitiv, enervant. Între el și vecinul de sus care se apucă să dea găuri în pereți duminica, la cinci dimineața, nu e nicio diferență. Parcă-ți sfredelește creierul.
Iar actoria? Sudoare și convulsii, mai mult nu am ce să comentez din acest punct de vedere.
Dialogul? Aproape inexistent. Nici nu ai nevoie de subtitrare, este inutilă în acest context.
În schimb, sunt scene cu tentă homoerotică sau cu sex mecanizat. După vizionarea acestui film, o să te uiți cu ambele sprâncene ridicate când vezi un burghiu.
👏 Efecte practice – singurul plus
Cu toate astea, trebuie să laud efectele practice. Sunt admirabil improvizate, chiar dacă bugetul a fost cât prețul unei sticle de apă la Beach, Please. Mi-a fost milă de actorul care s-a chinuit cu acel costum infernal.
Dar după un timp mi-a venit să strig: gata, frate, am înțeles, se transformă! Acum zi ceva, fă ceva, explică și tu măcar ceva!
Dar nu. Nu se explică nimic. Se urlă. Se gâfâie. Se crapă metalul. Și se termină brusc cu un The End, de parcă tocmai ai încheiat o vizită la dentistul Satanei.
🏆 Tetsuo: The Iron Man – Verdict 👍 sau 👎?
E genul de film pe care criticii de festival îl laudă ca fiind „transgresiv, experimental, subversiv” și publicul îl descrie ca „am făcut și eu asta la 14 ani în Movie Maker când voiam să-mi sperii verișoara”.
Dar nimeni nu pricepe ce a văzut. Este doar o îngrămădeală de scene incoerente, filmate groaznic, într-un alb-negru murdar, cu sunet infernal și editare catastrofală.
⚡ Reușit? Depinde ce-ți dorești
Dacă scopul a fost să mă simt de parcă niște electrozi mi-au fost înfipți direct în creier, atunci Tetsuo: The Iron Man este o reușită colosală.
O fi având și un substrat filozofic pe undeva, lupta dintre cei doi mecanizați o fi semnificând ceva, dar cine se mai putea concentra și la simbolistică?
Este un film-urlet, un coșmar urban și o experiență senzorială care te face să-ți dorești să fii insensibil.
⚙️ Ultimul cui ruginit
Ceva farmec are, dar trebuie să ai stomac de fier, răbdare de cupru și să tragi multe prafuri pe nas înainte de a-l vedea. Doar așa va căpăta sens.
Nu pot să-i lipesc de trup mai mult de patru țevi ruginite, oricât de ridicat în slăvi este, pentru mine rămâne un experiment ratat.
Ah, că a influențat regizori precum Darren Aronofsky, Gaspar Noé și chiar Neill Blomkamp și că în Japonia e considerat începutul unei ere cinematografice extreme, da, e adevărat.
Asta nu-mi schimbă opinia personală.
(2 / 5)
Recenzie video
Trailer
