Related Articles
Ura, în sfârșit mai pun ochii pe un film românesc, acum, toamna, filmul numindu-se Povestea unui pierde-vară.
Intru rapid în sesiune cu spicuiri din povestea acestui film.
Avem de-a face cu una bucată gașcă de 3 prieteni buni, cu ceva ani la activ, Petru (principalul personaj), un profesor de matematică ajuns la peste 40 de ani, încă burlac, care are o relație așa și așa cu Irina, nici cal, nici măgar, dar care se mai tăvălește cu studente, dar nu ale sale, Silviu, un amărât de scriitor pe care nu îl citește nimeni, și Andi, un așa-zis actor, dar care tot ce face este să joace în fel și fel de piese de teatru obscure.
Ăștia o ard mai mereu ba seara pe la o cârciumă din București, ba se mai fac de râs la un baschet, ba mai comentează filozofic sensul vieții, fără cine știe ce evenimente importante în viața lor.
Petru este cel care mai aduce un suflu de viață în această relație de amiciție când se satură de Irina și vrea să-i dea papucii. Dar când este hotărât să-i arunce bomba Irinei, aceasta i-o ia înainte și îi trântește celebrele cuvinte: Sunt însărcinată, cuvinte care-l bulversează pe Petru, obișnuit să nu aibă griji sau obligații, fiind, așa cum specifică și titlul, un pierde-vară.
Ce va face Petru? Se va mai despărți de Irina? Va dori copilul? Va încerca să o convingă pe Irina să scape de el? Întrebările își vor găsi răspunsul urmărind Povestea unui pierde-vară.
Mă doare suflețelul, pentru că este vorba de un film românesc, dar nu am ce face, sunt total dezamăgit de această peliculă.
Cine este familiarizat cu CinemaSins știe că primul păcat scos în evidență este narațiunea. Aici ar fi avut de lucru băieții pentru că filmul de față este compus numai din narațiune. O bună parte din film este povestită din perspectiva scriitorului care simte un subiect bun de carte din povestea de viață a lui Petru.
Vă întrebați dacă se aude bine, asta fiind una din marile bube ale filmului românesc.
Din păcate aici se aude excelent.
De ce zic din păcate? Pentru că dialogurile sunt crunt de proaste și lipsite de orice fărâmă de interes.
Ca o comparație, mă simțeam ca într-un deșert vast și tot ce vedeam era o întindere nesfârșită de nisip fără nicio denivelare. Ăsta este tot filmul, este foarte plat, fad, inodor și incolor. Scenariul este absolut retard și constă în 90% în discuții repetitive până la sinucidere gen: Ți-e bine? Da, dar ție? Mie nu, dar este bine că îți este ție bine. Da, dar vreau să îți fie și ție bine. Știu, dar este mai bine că îți este ție bine decât să îmi fie și mie bine.
Sau: Vrei să omori porumbeii? Nu, nu vreau să îi omor, dar nu pot dormi de ei, deci ceva trebuie să fac. Deci vrei să îi omori. Nu, nu vreau să îi omor, dar dacă nu mă lasă să dorm, trebuie să scap de ei. Aha, deci vrei să îi omori. Nu, dar nu mă lasă să dorm și trebuie să scap de ei. Deci vrei să îi omori.
Pur și simplu m-a exasperat dialogul stupid și repetat obsesiv până la înnebunire.
Filmul Povestea unui pierde-vară nu are început, nu are sfârșit, este mai sec ca vistieria țării după orice guvernare.
Mă zgâriam virtual pe ochi văzând banalitatea absolută care se desfășura pe ecran și îmi curgea sânge fictiv din urechi la auzul platitudinilor de o plictiseală ieșită din comun slobozite de personaje.
Filmul pare o scenă desprinsă din realitate, cu niște ratați care se cred mult mai buni decât sunt. Avem un profesor de matematică fără vreun scop anume în viață, încă preșcolar în gândire, un actor aspirant care vrea să apară în filme, dar nici o scenetă nu e în stare să o ducă la bun sfârșit, și un pseudoscriitor care vorbește pocit românește ca un semianalfabet, practic un fel de ratați funcționali.
Povestea unui pierde-vară nu este nici comedie, că nu am schițat nicio urmă de zâmbet, dar nu este nici dramă, că nu se întâmplă ceva anume care să genereze astfel de emoții.
Este nimic și degeaba. Începe cu nimic și se termină dincolo de nimic.
Pur și simplu nu am avut stare și răbdare să stau să văd tot filmul, dar am reușit să duc chinul la bun sfârșit. Nici la filmele execrabile nu am avut senzația asta, de durere fizică în stomac, măcar aveam de ce face mișto, aici aveam impresia că mă uitam la un perete gol.
Este prima oară în peste 300 de filme văzute la cinema când nu am mai rezistat psihic și mi-am verificat telefonul, ca să înțelegeți cât de inutil este filmul.
Nu aș fi vrut să spun asta despre un film românesc contemporan, dar au prăpădit banii de pomană și se înscrie cu succes pe lista celor mai proaste filme de anul ăsta. Sau poate-s eu cretin și nu am fost în stare să pătrund înțelesurile ascunse ale scenariului.
Se numește povestea unui pierde-vară dar, în realitate, cel puțin pentru mine, a fost povestea celui care pierde timpul la cinema.
Ca fapt divers, doi dintre actori aduc destul de mult cu actori din serialul New girl, Zooey Deschannel și Jake Johnson (The mummy și Jurassic World).
Nota mea pentru film este:
(1 / 5)
Trailer:
