Manikarnika: The queen of Jhansi

admin 29/07/2019 Acțiune, Filme asiatice, Filme indiene 1 Comment 2,237 Views

După dezamăgitoarele Thugs of Hindostan și Padmaavat, iată că eforturile mele de a găsi un film indian bun recent au dat roade și am dat peste Manikarnika: The queen of Jhansi, un film epic din 2019 care prezintă legenda, cu înfloriturile și exagerările de rigoare, reginei Manikarnika, mâna forte a regatului Jhansi ce a fost una din figurile proeminente ale revoltei Indiei împotriva asupririi imperiului britanic.

Manikarnika, sau cunoscută sub numele de Lakshmibai după căsătoria aranjată, este o femeie puternică, independentă, versată în luptele cu armele, pricepută într-ale călăriei, feroce când este cazul, dar și gingașă, milostivă și, mai presus de toate, își iubește țara până la moarte.

Nesupunerea ei capătă proporții monumentale când sfidează un mare baștan britanic băgător de seamă, un trufaș fără limite, ce se simte jignit în adâncul corcodușelor sale când Manikarnika nu pleacă, precum o face lașul ei bărbat cu infinită umilință, capul în fața cotropitorilor nemernici.

Mămăligarului atât i-a trebuit, își ia mândria falsă călcată în picioare și plănuiește una dintre cele mai mârșave, ticăloase și diabolice răzbunări din câte mi-au fost date să văd în filme, ajutat de niște fripturiști indieni, curve masculine cu turban. Am văzut negru în fața ochilor și inima îmi clocotea de furie după ce am fost martorul atrocității comise de britanici.

Și apoi este lesne de înțeles ce urmează.

Manikarnika: The queen of Jhansi este un film scurt, durează doar 140 de minute (scurt pentru standardul indian) și este compus din două părți distincte.

Prima oră este lipsită de acțiune și se concentrează în special pe creionarea statutului de sfântă imaculată a reginei Lakshmibai care pare că a strâns toate calitățile necesare ființei perfecte, o combinație de Fecioara Maria și Maica Tereza, dar care știe să vânture și-o sabie. Da, este pictată aproape ca un supererou de benzi desenate, dar nu m-a deranjat deloc acest aspect.

Pe plan secundar, ne este prezentată nemernicia dobitocilor britanici care calcă totul în picioare pentru satisfacerea unui orgoliu prostesc.

Dar odată cu depășirea Intervalului, producția ia o turnură spectaculoasă și se transformă într-un film de acțiune dramatic care are de toate.

Izbucnește un război în toată regula, și nu este deloc unul frumos pentru cei implicați, luptele sunt destul de sângeroase (mă văd nevoit să repet asta, pentru standardul indian), sare bulion în stânga și-n dreapta, săbiile flutură amenințător și taie-n carne vie, flintele nu se lasă mai prejos, iar tunurile bubuie-n veselie, făcând prăpăd în toate direcțiile.

Vor curge râuri de lacrimi și fluvii de sânge, iar cadavrele vor reprezenta cărămizi într-un zid al suferinței care va sta la temelia unei națiuni din nou libere.

Ei bine, da, uite un film indian pe care îl pot recomanda fără să-mi fie teamă că voi fi blestemat.

Deja devin repetitiv spunând că imaginea este superbă, cum doar indianul știe să o filmeze, decorurile impunătoare și personajul principal superb din toate punctele de vedere, atât la exterior cât, mai ales, la interior.

Am apreciat lipsa cântecelor în momente inoportune, precum și comicul debil, ce murdărește adesea filmele indiene, Manikarnica fiind un film sumbru, serios, tragic, emoționat, dar și plin de speranță, cu momente înălțătoare, de patriotism pur, dus până la moarte și chiar dincolo de ea.

Coloana sonoră este bine aleasă și amplifică sentimentele de furie oarbă, dar și de tristețe nețărmurită, iar secvențele apoteotice cu siguranță vor genera multe lacrimi.

Nu uit de dialoguri, pline de discursuri poetice și înălțătoare care pot fi folosite oricând și oriunde drept monolog inspirațional pentru ridicarea stării de spirit și îmbărbătarea celor abătuți.

Deși Manikarnika: The queen of Jhansi este un film grandios prin povestea prezentată, evident că are bubele lui, dând rateuri pe alocuri pe partea vizuală ce denotă mișcarea și luptele, unele efecte sunt ilare, și, deși sunt sesizabile, nu m-au scos din atmosfera filmului, dar nici nu le pot trece cu vederea.

Și încă o chestie ce mi s-a părut suspectă este finalul destul de asemănător cu al altui film, asemănare ce m-a frapat, dar probabil, și aici sunt ignorant, pentru că nu știu cu exactitate, face parte din cultura indiană.

Așa filme precum Manikarnika: The queen of Jhansi să tot văd că nu m-aș supăra deloc, ca atare, de la subsemnatul un mare 8.