Related Articles
Exhuma (Pamyo) este un horror-thriller coreean din 2024 de aproape 2 ore și un sfert.
🎬 Exhuma – Premisă 📖
O familie putred de bogată are o mare belea pe cap, fiecare prim nou-născut din generație este lovit de o boală enigmatică.
Medicii habar n-au despre ce este vorba, așa că familia apelează, în ultimă instanță, la un șaman în ideea că poate boleșnița are cauze supranaturale și nu medicale.
Așa că Hwa-rim (Kim Go-eun – Monster) se pune pe treabă mirosind că-i rost de bani buni.
Dar cum singură nu reușește să dea de cap problemei, apelează la, habar n-am cum să traduc corect, practicantul de geomanție Kim Sang-deok (Choi Min-sik – Lucy).
Cum era de așteptat, la mijloc se bagă-n seamă un spirit năzdrăvan care nu prea are stare în mormântul în care a fost îngropat.
Mai este și deranjat de insistența oamenilor care îi fac o vizită inopinată, fără măcar să aprindă și ei măcar o lumânare înainte sau să vină cu o colivă delicioasă.
💭 Exhuma – Comentariu 🍿
Încă din start filmul mi-a adus aminte de The wailing, dar cu mult supranatural inserat în poveste.
Știți zicala aceea cu „Ai grijă ce-ți dorești că s-ar putea să ți se întâmple?‟
Ei bine, am trăit-o pe pielea mea. Mă tot vait că multe dintre producțiile recente țin neapărat să bage glume proaste în mijlocul unei acțiuni dramatice și că tare aș vrea ceva foarte serios.
Exhuma nici că putea fi mai grav de atât, nu că n-am găsit vreo fărâmă de snoavă stupidă, dar aproape că-i lipsit de orice rază de speranță sau de licărire de lumină.
M-am bucurat pentru asta, dar parcă nici chiar așa morbid nu este prea bine.
Atmosfera creată de scenariu este de o întunecime atât de pronunțată că ai nevoie de un far portuar să răzbați prin ea.
Filmul împletește elemente istorice, și aici a fost destul de previzibil, că știm care-i buba coreenilor, cu unele fantastico-spirituale care m-au surprins pentru că nu mă așteptam să fie atât de dur.
Și rezultatul acestei combinații de genuri este reușit deoarece s-a născut o corcitură de dramă misterioasă cu accente horror, dar cu groază din aia de-ți năpârlește părul fără să vrei.
Inițial, am crezut că va fi ușurel, cu fantome, cu pomenire de morți, cu bălmăjiri de psalmi dezlegători de blesteme, dar se transformă pe parcurs în ceva mai sinistru de atât.
În mod cert nu am putut pricepe toată simbolistica poveștii pentru că nu-s coreean și nu am sechele adânc împlântate în ADN cu privire la un anume popor cu care s-au războit.
Chiar și așa, desfășurarea acțiunii este una bine construită încât vorbește pe limba tuturor, că spaima-n sân o știm cu toții, indiferent de ce grai deținem la purtător.
Are niște scene atât de terifiante încât mi-au băgat inima în sprint prelungit mai ales că ele sunt oarecum atipice pentru că nu se folosesc de zgomote puternice.
Au venit ca ninja pe beznă și m-au împresurat de era să-mi sară supapa atrială.
Ba chiar m-au traumatizat, că apoi mi-am detașat ochii în cele patru colțuri ale ecranului și mi-am băgat creierul în alertă, atent să depistez diverse apariții care se iveau de te miri unde, așa, pe fâsâite, ca bășina-n lift.
Nu vreau să dezgrop prea multe detalii, că apoi îmi atrag blesteme din partea voastră, dar dacă sunteți curioși să-l urmăriți trebuie să vă avertizez că sunt niscai secvențe mai greu de digerat.
De ce?
Vă las imaginația să zburde, iar ca indiciu scriu doar că o să vă piară cheful să deveniți donatori de organe.
Totuși, n-am să-i așez și cireașa pe tort pentru că scârțâie pe alocuri când vine vorba de coerența firului narativ că sunt câteva aspecte care mi-au dat cu minus la socoteală.
Sau, cine știe, poate a intervenit lipsa mea de cunoștințe în ceea ce privește folclorul coreean, mai ales subramura care are legătură cu ocupația japoneză, nah, că am scăpat porumbelul.
Vizual stă bine, din ce am putut să văd, că-i prea mult întuneric, iar creatura care dă târcoale viilor este bine clădită ca design și are și un apetit dezgustător care o face mai repulsivă decât deja este.
🏆 Exhuma – Verdict 👍 sau 👎?
De bază în acest film este atmosfera care ne plimbă printr-un macabru inconfortabil ce își înfige adânc ghearele mortalității în creier și te face să meditezi la propria-ți și iminenta plecare dintre cei vii.
V-am pleoștit orice chef după ce v-am băgat în cap acest gând, nu? Lăsați, că și eu am pățit la fel, ba chiar pelicula m-a determinat să-mi scriu testamentul, să fiu sigur că voi lăsa lucrurile în ordine.
Păcat că undeva, pe la mijloc, a insistat prea mult cu anumite elemente ușor de descifrat, umplând timpul de pomană cu mizilicuri, altfel ar fi fost o producție excelentă în genul horror.
Chiar și așa, Exhuma este un film bun, funest și funebru în proporție covârșitoare, potrivit pentru o vizionare cu luminile stinse dacă aveți curajul.
După aceea o să vă intre în cap două reguli mai sfinte decât cele 10 porunci: Nu deschide geamul orice ar fi și Verifică-ți ficatul cât mai des.
Probabil are un efect mai potent asupra coreenilor deoarece se folosește de traumele lor istorice care sunt mereu eficiente în asemenea producții.
Astea fiind scrise, am să-i comand filmului 8 sicrie impenetrabile, că nu se știe niciodată când vor deveni utile.
(4 / 5)
