Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Empire of light este un alt film care celebrează filmele. După Once upon a time in Hollywood și Babylon. Dar în UK.
🎬 Empire of light – Premisă
Bine ați venit la cinematograful Empire. Sau ce a mai rămas din el. Suntem invitați să rupem bilete undeva la ciocnirea tectonică a deceniilor 8 și 9 ale secolului trecut.
Hilary (Olivia Colman – The father) supervizează de la sol activitatea acestui cinema ce mai are 2 săli.
Iar ea este urmărită cu ochi de vultur de șeful cel mare, Donald (Colin Firth – 1917).
Un nou angajat, Stephen (Micheal Ward – The old guard), agită apele în această mică echipă în care oamenii lucrează de ani buni și se știu pe dinafară cu bune și cu rele.
💭 Empire of light – Comentariu
Pelicula este scrisă și regizată de Sam Mendes și se dorește a fi un tribut adus plăcerii de a urmări filme, dar o ofrandă care cade pe plan secund.
În față ies relațiile complicate dintre mai multe personaje.
Iar scenariul dă și o tură zdravănă în jurul subiectului legat de rasismul care nu vrea deloc să ne părăsească.
Probabil cât vom trăi pe acest Pământ va exista și rasism pentru că mentalitatea dereglată a omului nu se va schimba.
În termeni cinematografici, lui Hilary i se tot blochează mâna pe o rolă țeapănă de film din categoria „oldies‟, dar ei îi place mai mult un film noir.
Empire of light este o producție care cochetează simultan cu dezastrul falimentar și cu modernismul relevant, iar acest du-te-vino generează un film care este și nu este reușit.
Se concentrează prea mult pe ceva care nu are cine știe ce atractivitate, că deja mi se pare că ideile în filme au ajuns la un punct de saturație repetitivă.
Aceleași subiecte atacate la infinit, aceeași punere în scenă, aceleași drame care nu prea mai produc sentimente în spectatori pentru că nu sunt originale.
Și dacă nu dau dovadă de creativitate, măcar să fie bine puse în scenă.
Însă aici, în afară de o mică surpriză care m-a luat ca din oală, Empire of light nu excelează la niciun capitol.
Poate, totuși, fiind oarecum poziționat pe nișa în care m-am înfipt cu pasiune, să zic că am apreciat bucata referitoare la magia filmelor.
Bucuria pe care o generează așezatul pe scaun în fața unui ecran imens, pregătit fiind să te scufunzi într-o lume diferită de a ta, rămâne una care nu poate fi înlocuită de butonatul serviciilor de streaming.
Dar Empire of light nu se axează pe asta, ci năvălește cu bocancii plini de noroi într-o dramă intimă care dă senzația că este spartă în cioburi care nu se mai potrivesc perfect la reasamblare.
Scenariul se ia la trântă cu prea multe subiecte în același timp, de aceea atenția este împărțită, mai degrabă împrăștiată, în multiple direcții și nu există o coeziune care să transforme filmul într-un tot unitar.
Aveam așteptări mai mari de la Empire of light având în vedere numele mari implicate atât în spatele camerei de filmat, cât și în fața ei.
Pe alocuri mi s-a părut destul de gol de conținut, un pic superficial și cam manipulativ cu anumite aspecte din cauza alegerilor scriitoricești care forțează câteva situații doar pentru a șoca, să zic așa, spectatorii.
Roger Deakins, DP-ul filmului, la cei 74 de ani ai săi, dă în continuare dovadă de prospețime în vizual deoarece filmul, deși nu complex din acest punct de vedere, arată foarte bine.
Mai ales cadrele din interiorul cinematografului, cu contrastul dintre decrepit și fastuos, dau naștere unor imagini pline de simboluri care-ți oferă hrană sățioasă pentru creier.
În rest, nimic impresionant la acest Empire of light, personal aș fi preferat să lase deoparte frecușurile sociale și să se focuseze pe partea cu farmecul filmelor, că asta m-a atras în trailer.
Poate că am rămas rece ca mortu-n morgă și pentru că una din relații mi s-a părut asemănătoare cu cea din Good luck to you, Leo Grande.
🏆 Empire of light – Verdict
Nu este nici pe departe grandios ca Babylon, are constrângeri financiare evidente (buget de circa 12 milioane dolari), dar nici nu vrea să emuleze producția mai sus pomenită.
Scopul filmului este altul, unul care nu m-a încântat peste măsură încât să am dorința de a-l revedea de mai multe ori la cinema.
Asta pentru că scenariul nu știe să gestioneze bine prea multele fațete pe care ni le prezintă într-o așezare cam haotică și lipsită de o unitate narativă care să ducă la o peliculă din care poți să tragi niște concluzii clare.
La final, pare că tot ce ai văzut este de pomană, poate ăsta a și fost scopul, să ne arate că nimic nu contează, ce este val ca valul trece, doar filmul rămâne în perpetuitate.
Deja am văzut cercul albicios pe marele ecran care prevestește finalizarea rolei, așa că v-am lăsat în pace, mă duc în treaba mea că am de făcut curat în 6 săli de cinema.
(3 / 5)
