Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Cine zicea că pasiunea uneori doare a avut mare dreptate.
După Dragoste la țară am ieșit cu dureri multiple: de cot, de cap și de cur.
Posterul, cu cele două personaje principale stând în buda din fundul curții, deja anunța ce film urmează să văd.
🎬 Dragoste la țară – Premisă 📖
Ana (Iorga – Buzz House) este specimenul uman tot mai prezent în societatea românească: pițipoanca de mall dependentă de banii tăticului.
Când părintele se satură de fițele odraslei cu unghiile mai lungi decât instrumentele băieților de culoare cu canapeaua, Ana este expediată la bunica, la țară, să învețe ce înseamnă viața reală.
Acolo dă peste Adrian (Elicopter – Buzz House), un băiat simplu, în limbă 😉 după Ana, pe care o știe din copilărie.
Doar că ea n-are ochi pentru el, Ana vrea să-i lucească diamantul, nu sărăcia, așa că se lipește de fiul primarului, care se fălește cu cea mai bengoasă mașină din sat.
Restul e sul de hârtie igienică.
💭 Dragoste la țară – Comentariu 🍿
Când cred că mai jos de atât nu se poate, iată că vine Vidra Productions și-mi demonstrează că întotdeauna este loc de mai rău.
Dacă au ajuns toți agaricii analfabeți să scrie scenarii transformate în filme, înseamnă că am ajuns în cel mai de jos punct al cinematografiei autohtone.
Nu știu cum s-o spun mai elegant, să nu borăsc în gură, dar filmul ăsta este o flegmă vomitivă din toate punctele de vedere.
📜 Poveste reciclată până la epuizare
Povestea? Este cea clasică, una de iubire dintre o țâfnoasă superficială și un amărât rural, nici n-are rost să spun cum se va desfășura, pentru că ați văzut-o de un milion de ori.
🧠 Logica e absentă
Logica? Acest cuvânt nu există în dicționarul frugal al „scenaristului” Elicopter. Folosesc ghilimele pentru că ăla nu e scenariu, ci un exemplu perfect de retard narativ.
Nimănui nu i-a păsat de continuitate sau de menținerea unui simulacru de realism.
📱 Realism SF de grajd
Când se vaită Ana că n-are semnal la telefon și nici WiFi, când se trage-n poză în grajd să se pună pe Instagram și vedem două liniuțe de semnal și telefonul conectat la WiFi, la putere maximă.
Eu am copilărit la țară și n-am văzut pe nicăieri grajd cu vedere la stradă, iar Ana cred că este vreun mutant, pentru că avea raze X în ochi, văzând direct prin gardul de fier.
🤡 Umor de șantier beat
Glume? Vă arde de șagă, nu? Cele mai multe se rezumă la înjurături scuipate în sictir, folosite în scop șocant.
Vai, cum să zică delicata floricică inocentă de Iorga: „Să vă iau poliția în…” ce ia ea mereu în gură?
Care este nivelul mai jos de iad? Acolo pot spune că-și au loc dumele din Dragoste la țară.
„Dar capra mea nu dă lapte”, se vaită Iorga. Nici nu vă zic continuarea, pentru că este evident care-i poanta. Wow, cât de inteligent și original. I-o fi luat mult lui Elicopter s-o scrie?
Ăsta-i tot umorul: vulgarități, inclusiv trimiteri grosolane către acte sexuale și glume furate fără rușine din alte producții.
🎭 Actorie pe avarii
Actoria? Nu știam că actorii adevărați sunt atât de prost plătiți încât au ajuns să accepte roluri în căcaturi din astea.
Doamnă Carmen Tănase (Omul fără linia vieții), pe bune, vă faceți de râs apărând în asemenea dejecții.
Cât despre protagoniști? Iorga arată într-un mare fel, botul ei m-a dus cu gândul la buzele vacii, dar nu cele din față. Jur că are ventuzele frontale mai mari decât alăptătoarele.
Apropo, cum habar n-are să joace, pentru a ne distrage atenția de la asta, a stat non stop cu cele două talente pe afară.
Era să zic talentele din dotare, dar sunt șanse mari ca ele să fie rodul unei intervenții chirurgicale.
Iar efectul a fost cel scontat, pentru că gibonii din sală se transformau imediat în „maimuțus erectus” ori de câte ori puneau ochii pe Iorga, strigătele lor de excitare admirativă fiind concludente.
N-am ce să comentez despre Elicopter, personajul lui face în permanență pe prostul. Nici nu cred că încearcă să interpreteze, pur și simplu e.
Am fost prins în ofsaid când sala a explodat în aplauze la apariția unei cefe late cu neuronul atârnându-i din nas. Din ce am înțeles, e un manelist cu față de interlop cordunean.
S-a inundat sala când fața lui a invadat ecranul. Și nu ploua înăuntru, ci s-au umezit toate… hai că nu vreau să vă explic poanta.
🔊 Singura ironie reușită
Singurul aspect pozitiv este, culmea, sunetul bun. În ciuda gălăgiei asurzitoare din sala plină cu mucoși care n-aveau ce căuta la film și urangutani troglodiți, am auzit la perfecție toate replicile.
Aș fi vrut ca sunetul să fie la fel ca-n capodoperele „ciorbare” de festival, adică prost, să nu înțeleg nimic din dialogurile diareice.
🏆 Dragoste la țară – Verdict 👍 sau 👎
Filmul nu este o surpriză pentru mine, mă așteptam să fie atât de prost pe cât anticipam și, din acest punct de vedere, n-a dezamăgit.
Au ajuns toate hahalerele și toți limbricii să facă filme în România. Și nu dau vina pe ei, ci pe publicul care dă buluc la așa ceva și se comportă de parcă l-ar fi văzut pe Iisus producând un miracol.
Nu înțeleg de ce s-a implicat Domnica Cârciumaru în această bășină puturoasă.
Să ajungi de la membru al Academiei americane la director de casting al acestei cocini împuțite este o pată neagră prea mare pe CV.
Nici n-am mai apucat să pomenesc reclamele nesimțite la sponsorii filmului, nu mai am putere, deja simt că mă repet ca o maimuță pavloviană.
Am crezut că am scăpat rapid după 80 de minute de tortură chinuitoare pe care, ce-i drept, singur am căutat-o, dar se pare că n-am noroc.
Va urma.
Sunt curios ce film se va bate cu acest avort cinematografic făcut fără anestezie și fără rușine.
Trailer
