Iată că mai lansează și Disney+ filme originale, Chang can dunk fiind unul dintre ele.
🎬 Chang can dunk – Premisă
Povestea din film gravitează în jurul lui Chang (Bloom Li) un adolescent american de origine asiatică de 16 ani.
Este mare fan al baschetului dar cum moștenirea genetică l-a cadorisit cu extremități scurte, nu prea se pricepe la acest sport.
Acum o dau un pic în coloristică ofensivă, dar nu cu răutate, ci pentru diversitate.
Galbenul Chang, de dragul unei fete negre Kristy (Zoe Renee), pune pariu cu albul Matt (Chase Liefeld) că în câteva luni va reuși un slam dunk.
Așa că ajutat de său antrenorul neoficial, Deandre (Dexter Darden – Maze runner: The death cure), se pune pe treabă, că are mult de muncă să intre într-o formă care să-i permită să realizeze slam dunk-ul.
💭 Chang can dunk – Comentariu 🍿
Se simte că-i un film de duzină, nu mă refer la calitate, ci la realizare, îți dai seama că este o producție ieftină marca Disney pe care o poți vedea pe canalul Junior.
Audiența țintă este cea adolescentă, de aici și senzația de copilăresc, nefiind un film prea dramatic sau încruntat.
Vine la pachet cu clișeele specifice unei producții care se dorește a fi mămoasă cu privitorii săi, transmițând niște povețe utile despre viață, dar într-un stil pe înțelesul tinerilor.
În mod clar va avea mai mult succes în rândul celor care încă nu au dreptul să voteze, fiind un film drăguț și educativ la nivel ideologic.
Scoate în evidență superficialitatea periculoasă pe care o transmit rețelele sociale care amplifică dorința de a fi aprobat de cei din jur, de a primi un like, un share, un view, de parcă astea ar conta cu adevărat.
Condamnă din plin acest curent ideologic care distorsionează mințile încă necoapte ale tinerilor care se lasă ușor influențați de aspecte goale de conținut.
Și asta doar de dragul de a se simți acceptați, de a face parte dintr-un anturaj, chit că-i nociv pentru ei.

Chang can dunk ne demonstrează că nefasta zicală: „Dacă 10 inși se aruncă în cap de pe bloc, te arunci și tu că așa fac ei?‟ poate deveni foarte ușor realitate.
Asta în contextul știrilor alarmante din realitate conform cărora elevi de liceu își pun în pericol sănătatea și chiar viața pentru a îndeplini niște provocări cretine pe Tik Tok.
Dar parcă este prea utopic filmul, ori m-am rablagit intelectual și nu mai raționez corect, depășind fiind de timpuri, ori tinerii din film prea se comportă ca niște țânci de 5 ani, deși sunt la liceu.
Adică mă așteptam de la Chang, mai ales că-i asiatic, și aici mă folosesc de un stereotip pozitiv, să fie mai inteligent decât atât, însă ia niște decizii stupide, de parcă este mai aproape de naștere decât de prima băutură.
Este prea multă sensibilitate, mi se pare că exagerează. Ce naiba, chiar așa, să-ți vină să apuci câmpii că nu ți-a dat gagica like la poză?
🏆 Chang can dunk – Verdict 👍 sau 👎?
Filmul m-a băgat un pic în ceață pentru că pare că oferă mesaje contrastante.
Ba trebuie să acordăm o a doua șansă celor care au greșit și să nu fim atât de duri, mai ales că vorbim despre niște tineri în formare.
Ba hai să facem o ditamai tragedia națională din niște eșecuri frivole și banale care n-ar trebui să primească atâta atenție.
Dar per ansamblu este o poveste despre maturizare, despre descoperirea sinelui, despre reconciliere familiară, despre pericolele social media.
Însă, cel mai important, este despre a fi ceea ce îți dorești, nu ceea ce vor alții să fii.
Adică să rămâi fidel pasiunilor proprii și gândirii tale care te fac unic, nu să aderi la perceptele turmei care te transformă într-un individ lipsit de individualitate.
Nu-i original ca mesaje, ba chiar este destul de banal, de aceea îl situez undeva pe la mijloc, în grămada decenței.
Se apropie fluierul de final, mai sunt 6 secunde și trebuie să mai înscriu câteva puncte pentru victorie.
(3 / 5)
Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți