Related Articles
Din Germania vine Blood & gold, un film setat la finele celui de-Al Doilea Război Mondial.
L-am văzut pe Netflix că prea îmi făcea cu ochiul așezat acolo, frumos, la Cele mai noi lansări.
🎬 Blood & gold – Premisă
Un soldat dezertor, pe numele său Heinrich (Robert Maaser – The Machine), a tăiat-o de pe front cu gândul să ajungă acasă la fiica lui, unica rămasă cu suflu sub oglindă.
Din nefericire pentru el, drumul său se intersectează cu cel al unei companii de soldați care vrea să-l vadă atârnat de ștreang.
Plus că naziștii, simțind că înfrângerea îi așteaptă după colț, vor să pună mâna pe o comoară de aur dosită într-o mică localitate.
Însă nu sunt singurii care vor să-și îngălbenească viitoarele conturi bancare.
Deh, aurul strălucește și lumea se strânge la el mai ceva ca musca la … miere.
💭 Blood & gold – Comentariu 🍿
Este un film cu un scenariu liniar, banal, fără nimic special în el care abordează aceeași temă a răzbelului hitlerist.
De fapt, nu prea este cu adevărat de război, doar acțiunea este plasată în acea perioadă.
Pot să îl caracterizez mai degrabă ca fiind un film de supraviețuire în genul Sisu.
Cu el îl pot asemui pentru că aduce foarte mult cu pelicula finlandeză, doar că este o versiune mai cenzurată, nefiind atât de violentă.
Și ceva mai credibilă pentru că sunt provocate niște vătămări corporale grave, dar pe care le poți înghiți ca fiind nefatale pentru nefericitul care le ia în primire.
În rest, acțiunea este cea clasică, Heinrich reușește să atragă de partea sa niște acoliți și ei pornesc un mic război contra trupei hoțomane care vrea să șutească aurul.
Sunt multe secvențe de scandal care se lasă cu mortăciuni suficiente să aibă popa treabă vreo 2-3 luni și să umple un cimitir fără să taie chitanțe.
Dar nimic care să atragă cu adevărat atenția sau să-l facă să iasă în evidență față de alte filme de acest gen.
Însă nici nu greșește cu ceva anume, este realizat competent la nivel tehnic, arată bine când vine vorba de vizual, însă nici nu este complex încât să necesite cine știe ce artificii digitale nemaipomenite.
Confruntările sunt destul de sângeroase, procedeele prin care unii o mierlesc sunt diverse, momentele culminante sunt tensionate, fără să mă ia prin surprindere cu ceva anume.
Totul este previzibil, povestea nu are bifurcații care să aducă un strop de mirare în creier.
Chiar dacă scenariul vrea să facă pe deșteptul în anumite puncte strategic plasate în acțiune, el este prea transparent pentru a nu vedea prin el.
Nu știu dacă special au ales actorii, că am mai observat asta la un film, nu mai rețin care, dar era tot unul non-englez, însă prea seamănă cu unii cunoscuți de la Hollywood.
Spre exemplu, am fost aproape să cred că Robert Maaser este, de fapt, Jamie Dornan.
Poate și de asta am fost un pic distrat și nu mi-am dat seama dacă interpretările au fost bune sau doar acolo, să nu zică oamenii că nu s-au zbătut să-și arunce replicile cu patos.
Eram concentrat să-mi dau seama dacă nu cumva mă uit la niște clone actoricești.
🏆 Blood & gold – Verdict 👍 sau 👎
A fost oarecum interesant să văd cum se beștelesc naziștii între ei, să zic că asta a reprezentat o oază de noutate.
Deși se omoară la greu prin film, nu se ia neapărat în serios, nu încearcă să picteze războiul în tușe grave, îl lasă pe plan secund, nu el este cel important aici.
Totuși, pomenește în treacăt de pogrom și de Noaptea de Cristal, astfel încât nu ne lasă să uităm grozăviile la care s-au dedat naziștii acum multe zeci de ani.
Ceea ce este de aplaudat ținând cont că asta vine din partea unei producții germane.
Nu-i vreo capodoperă, nu vrea să reinventeze roata s-o facă pătrată, știe ce vrea să fie și își atinge ținta și de aceea pe mine m-a convins să-i ofer cadou 7 lingouri de aur.
(3,5 / 5)
