Mai are cineva chef de filme în universul Spider-Man, dar fără Spider-Man?
Dacă răspunsul este pozitiv, atunci haideți să vedem Kraven the Hunter, al doilea al anului după infamul Madame Web.
🎬 Kraven the Hunter – Premisă 📖
Sergei (Aaron Taylor-Johnson – Godzilla) are un tată dificil, mare gangster rus și decis să facă din fii lui bărbați adevărați.
Însă Nikolai (Russell Crowe – Gladiator) își pune speranțele doar în Sergei, că ăla mic, Dmitri (Fred Hechinger – Gladiator II), este un papă lapte pătruns de un pronunțat spirit artistic.
Cei trei merg la vânătoare de lei și Sergei este terfelit de o namilă care aproape îl lasă fără viață.
Norocul lui este că răsare ca prin minune (care erau șansele?), fix la țanc, Calypso (Ariana DeBose – West Side story), o domniță care-i toarnă pe gât o poțiune magică de mi ți-l înzdrăvenește cât ai bate din palme.
Cum leul s-a făcut frate de sânge cu Sergei, acesta din urmă capătă puteri supraomenești.
Anii trec, Sergei își ia porecla legendară de Kraven și dușmanii, sătui de problemele cauzate de el, încep să riposteze.
💭 Kraven the Hunter – Comentariu 🍿
Nu mai am deloc încredere în Sony care a scos pe bandă rulantă filme de acest gen doar pentru a nu pierde drepturile pentru Spider-Man, așa că studioul nu a fost interesat de calitate, ci de cantitate.
De aceea pentru Morbius și Madame Web au angajat cei mai slabi scenariști din lume, iar rezultatul a fost unul dezastruos.
În ceea ce privește acest film, aveam ceva speranțe pentru că părea că a fost depus niscai efort în realizarea lui, regizorul este decent, iar scenariștii nu erau chiar repetenți la meseria lor.
Din păcate, Kraven the hunter este un film slab pentru că degeaba au fost trei persoane care au scris scenariul, acesta pare conceput de un chatGPT cumpărat la reducere de pe Temu.
Lipsește cu desăvârșire atenția la detalii, deși poate că aici nu este vina scenariului, ci a tuturor pentru că li s-a cam rupt în dos de produsul final.
Sunt scene în mijlocul iernii siberiene, oamenii sunt afară și vorbesc, dar nu le ies deloc aburi pe gură.
Ne mutăm în savana africană unde bate vântul de-ți zboară acoperișul de pe casă, dar niște cărți de joc nu se mișcă deloc, asta deși celelalte obiecte fâlfâie de zici că acușica ajung în Oz.
Am rămas cu impresia că producția a fost supervizată de un Dorel aflat în comă alcoolică și cu un neuron accidentat care a zis că „Las` că merge și așa, la ce să ne mai chinuim cu amănunte din astea?‟
Apropo de scenariști, sunt convins că măcar unul din cei trei a urmărit de multe ori Captain America: Civil war pentru că sunt scene întregi copiate de acolo.
Dialogul, la rândul lui, este unul atroce, aș fi vrut să-mi picure leul sânge-n urechi pentru a mi-l înlocui pe cel scurs din timpane la auzul unor replici insipide, imbecile și idioate.
Să vă mai zic că suntem luați tare din prima cu un imn patriotic rus de credeam că-i regizat de un anume candidat la prezidențialele autohtone?
Cu toate acestea, filmul nu este chiar o calamitate nucleară pentru că a reușit, pe alocuri, să ofere momente de distracție, una violentă din cale afară pentru că are un rating R și se folosește bine de el.
Nu se înjură prea mult, dar se omoară brutal și sângeros, ceea ce-l face pe Kraven the Hunter să iasă în evidență în acest univers.
Măcar aici scenariul a venit cu niște confruntări satisfăcătoare la nivel vizual, chit că efectele speciale nu sunt dintre cele mai reușite, am sesizat șubrezenia lor, dar nu m-a deranjat acest aspect.
Când îl apucă dracii pe Kraven, acesta vede roșu în fața ochilor și, pătruns de o furie animalică, face ravagii în rândul nefericiților aroganți care-l iau la preț de matineu.
Puterile pe care le deține îl fac să se miște într-un anumit fel, să exercite o forță impresionantă și să se comporte ca o bestie incontrolabilă.
Când se aventurează în păduri, este ca la el acasă, aș putea spune chiar Singur acasă pentru că există o secvență care mi-a adus aminte de filmul de Crăciun întipărit în mintea tuturor românilor.

Din nefericire, acesta este singurul aspect pozitiv al producției, unul consistent, dar care nu are cum să salveze un film care suferă la celelalte capitole.
Lipsesc explicațiile cu privire la anumite puncte narative primordiale, spre exemplu, nici acum n-am habar ce mama dracului era cu acel The Foreigner.
Probabil fanii benzilor desenate știu care-i treaba cu el, dar eu din film n-am priceput dacă încetinește timpul, dacă se teleportează, dacă este vreun spirit supranatural sau dacă își hipnotizează victimele.
Tot ce am aflat este că știe să numere până la doi.
Actoria, bineînțeles, nu avea cum să fie una bună. Oricât de talentat ai fi, nu poți să transformi niște replici pescuite din fosa septică a scenaristicii în nestemate verbale.
🏆 Kraven the Hunter – Verdict 👍 sau 👎
Este un film slab, enervant, incoerent, făcut în dorul lelii, ca o temă rezolvată fără chef pe ultima sută de metri.
Are, însă, câteva frânturi de distracție care m-au determinat să-l apreciez ca pe un herpes la buză care mă face să uit de uriașul coș purulent din frunte.
Povestea nu știe în ce direcție vrea s-o apuce, aruncă în calea lui Kraven prea mulți antagoniști, de aceea nici unul nu este memorabil pentru că vin și pleacă la foc automat, ca-n Gara de Nord.
Despre Rhino pot spune că arată a rinocer, nu a om într-un costum metalic precum cel din The amazing Spider-Man 2.
Că-i tot ridicol, da, este adevărat, însă măcar pare amenințător.
Cam atât despre Kraven the hunter care nu poate rupe blestemul producțiilor live-action nereușite pe care Sony le scoate pe tarabă pentru că trebuie, nu pentru că ar avea idei bune.
Izbăvirea filmului, deși este mult spus, este reprezentată de acțiunea turbată care mă determină să-i ascut 5 colți de tigru.
Probabil sunt prea mulți, dar m-a prins într-o pasă bună care m-a făcut să iert scenariul haotic, fermecat fiind de trupurile sfârtecate și jugularele smulse.
Păcat că n-o să mai apucăm să aflăm, dar tare aș fi fost curios să știu cum acest Kraven, care aici este băiat bun, ajunge să-l vâneze pe Spider-Man.
(2,5 / 5)

Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
