Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Russell Crowe a văzut că încă îi mai sunt bune hainele de preot din The pope`s exorcist, chiar dacă au început să-l strângă, așa că a rămas în ele pentru a filma The exorcism.
Delăsător titlu și, din păcate, nu este singurul lucru leneș.
🎬 The exorcism – Premisă 📖
Anthony (Russell Crowe) este un actor căzut în dizgrația Hollywood-ului pentru că și el, la rândul lui, a căzut în patima alcoolului și drogurilor din cauza unei tragedii familiale.
Relația cu fata lui este una în corzi, tensionată din cale afară, și nici nu este de mirare având în vedere cum s-a comportat când cei din jurul său aveau mare nevoie de el.
Pare-se că soarta ține cu el pentru că i se ivește ocazia de a juca într-un film cu șanse măricele de a deveni un succes financiar și de a-l readuce în atenția publicului.
Doar că pe platoul de filmare încep să se petreacă niște lucruri bizare care-l zdruncină pe Tony și îl împinge în brațele viciilor care aproape că l-au ruinat.
💭 The exorcism – Comentariu🍿
Nu vreau să vă retez elanul din start, dar trebuie să vă atenționez să știți la ce vă așteptați.
Producția de față NU este un film horror așa cum reiese din prezentare și din trailer.
De fapt, chiar există o referință cu circuit închis, să-i zic așa, care ne spune asta.
Regizorul filmului din film povestește că vrea să realizeze o dramă psihologică îmbrăcată în haine de groază și mai lipsea să facă ștrengar cu ochiul la cameră spărgând al patrulea perete pentru că fix asta este The exorcism.
Acum că v-am răsucit așteptările la 180 de grade, trebuie să menționez că acest fapt nu transformă filmul într-unul bun pentru că scenariul rămâne mânjit de lehamitea specifică genului horror.
Nu mai rețin dacă am mai menționat asta, dar eu aș interzice definitiv folosirea zgomotelor asurzitoare într-o producție horror.
Aș forța astfel realizatorii să-și pună la treabă creativitatea pentru că-s sătul de explozii sonore aiurea la fel cum mi se apleacă de la râsul pe casetă la sitcomuri.
Astea-s cele mai leneșe metode de a ascunde lipsa talentului, când nu ești în stare să-ți sperii audiența în mod natural sau să o faci să râzi pe bune te folosești de trucuri ieftine pentru a crea iluzia groazei sau amuzamentului.
Poate că acum exagerez și eu, că nu sunt multe momentele în care apar asemenea furtuni auditive, dar cu fiecare film văzut devin tot mai exasperat de această tehnică.
Trecând este meteahna asta, The exorcism nu-i cine știe ce, drama prezentată nu are multe elemente noi care să o facă emoționantă sau memorabilă, mai ales că există personaje cam tâmpite care m-au scos din atmosferă.
Fata protagonistului este monument de prostie, ea dând vina pe lipsa medicamentelor pentru comportamentul haotic al tatălui.
Da, păpușă, fix de aia se teleportează tac-tu, un mastodont care cântărește cât o balena gravidă, câteva etaje în 5 secunde, pentru că nu și-a luat pilulele de cap.
Și de asta începe să vorbească limbi moarte de mii de ani, pentru că a încurcat hapul de sâmbătă cu cel de duminică.
Nu m-am putut concentra cum trebuie la dinamica relației tată-fiică, una care ar fi trebuit să-mi sfâșie sufletul, pentru că m-a terminat de nervi scriitura slabă.
Însă există și o luminiță la capătul tunelului ce pare fără sfârșit, anume interpretarea lui Russell Crowe (Gladiator).
De data asta greutatea colosală îi vine în ajutor și-l transformă într-o bestie amenințătoare care cutremură pământul cu fiecare pas ce-l face. Asta la propriu.
Dacă mai adaug și vocea groasă ce-ți reverberează în plămâni și privirea diavolească numai bună de înghețat oul în găoace, ei bine, așa ia naștere un personaj terifiant care l-ar îngrozi până și pe tata dracilor.
El este cel care generează cele câteva sperieturi autentice care mi-au curentat instantaneu firele de păr.
Are și un trecut întunecat din care vedem doar frânturi pentru că scenariștii n-au avut curaj să penetreze mai adânc subiectul de teamă, probabil, să nu răscolească prin niște mizerii împuțite.
🏆 The exorcism – Verdict 👍 sau 👎?
Am să scot din ecuație faptul că filmul m-a fentat, că așteptam un horror mediocru, nu alt gen, așa că nu mă mai leg de asta.
Ar fi rămas o peliculă cu potențial de a genera o realizare demnă de vizionat pentru că m-a atras evoluția relației dintre tatăl denaturat și fata înstrăinată.
Din nefericire, scenariul cade în capcana întinsă cu măiestrie de către sperieturile forțate care strică bunătate de dramă.
Ca mici gulere albe pe care pot să i le agăț la gât menționez că are secvențe interesante despre modul în care este făcut un film și mi-a făcut plăcere și revederea cu David Hyde Pierce, Niles din Frasier. Apropo, cum am mirosit o trimitere subtilă către acest rol?
Însă, per ansamblu, este un film sub mediocru care nu știe cu exactitate ce vrea, ca horror este un eșec aproape total, iar ca dramă dă ceva semne de viață, doar că scenariul este prea molatec.
Aș zice ceva și de final care vrea să fie unul puternic, să duduie tavanul, dar este doar o bășină silențioasă ce iese cu un pic de stropi.
N-o să fiu atât de hain precum recenziile de pe IMDB și, mai ales, RottenTomatoes care au îngropat, exhumat și iar îngropat filmul, dar nici nu pot să-l blagoslovesc cu mai mult de 4 rugăciuni pentru a scăpa de demonul Moloh.
(2 / 5)
