Paradise

admin 03/08/2023 Thriller Leave a comment

Bine ați venit în Paradise de pe Netflix, adică un film german proaspăt ieșit din fabrica neobosită a acestui gigant al streamingului.

🎬 Paradise – Premisă

Ne proptim într-un viitor indistinct, poate fi și foarte depărtat, dar nu m-aș mira să ne ciocăne la ușă.

În acest univers distopic hăul financiar dintre clasele sociale a devenit unul abisal.

Pentru săraci este aproape imposibil să mai trăiască decent, în timp ce bogații o pot duce lejer sute de ani.

Cum? Ei bine, banii nu mai reprezintă bunul cel mai de preț al omenirii, ci anii de viață.

Vrei un apartament, dar stai prost la capitolul gologani? Plătești câțiva zeci de ani.

N-ai bani de țigări și te frige buza? Cu jumătate de lună ai cumpărat un cartuș.

Max (Kostja Ullmann – Børning 3) este un manager de donații temporale, unul chiar foarte respectat în cadrul companiei AEON, cea care a inventat tehnologia asta.

Apartamentul îi este incendiat, asigurătorii au găsit o chichiță să nu-l despăgubească și de aici lucrurile se precipită pentru că locuința era gajată cu 38 de ani din viața soției.

💭 Paradise – Comentariu 🍿

Ce impresionează la acest film este conceptul absolut terifiant, unul care aduce cu cel din In time, producția cu Justin Timberlake în care era vorba cam despre același lucru.

Ce ar fi dacă ți-ai vinde timpul? Renunți la 10 ani din viață, îmbătrânind instantaneu, dar vei primi suficienți bani încât să o duci destul de bine pentru o perioadă.

Iar beneficiarul donației tale (deși dacă este pe bani nu se mai numește donație) întinerește cu 10 ani.

Cred că timp de vreo 20-30 de minute în startul filmului numai la ideea asta m-am gândit.

Oare ar merita acest sacrificiu pentru o viață mai bună? Că oricum la el apelează cei săraci.

Ce ai alege între un trai posibil lung, dar mizerabil, și unul mai scurt cu 10, 20, chiar 30 de ani, dar plin de beneficii financiare?

Însă aici apare șpilul, că acest troc trebuie făcut în tinerețe, degeaba renunți când ieși la pensie la 15 ani din viață, că riști să ajungi a doua zi în coșciug.

Dar anii tinereții sunt, teoretic, cei mai frumoși, așa că poate mai bine sărac, dar bucurându-te cum poți de această perioadă efemeră, decât cu contul gras, dar trezindu-te subit pe la 40-45 de ani trist, singur și poate chiar bolnav.

Premisa din Paradise este una înfiorătoare și mi-a dat frisoane ce veneau în valuri cu fiecare minut suplimentar ce trecea din film și care aducea cu sine tot mai multe complicații referitoare la acest sistem lipsit de echitate.

Deși poate că acum pare imposibil ca așa ceva să se petreacă în realitate, sunt absolut convins că dacă ar fi fezabil, fix așa s-ar desfășura lucrurile.

Pentru că nu diferă cu nimic față de ce se întâmplă acum, bogații cu acces la resurse infinite jecmănesc sărăcimea care este nevoită să plece capul și să se vândă aproape pe nimic doar pentru a mai apuca o nouă zi.

Am comentat destul de mult pe baza ideii de la care a plecat Paradise pentru că execuția mi s-a părut cam șubredă.

După ce m-am obișnuit cu acest univers cinic în care omul este doar o marfă de schimb, mi-am dat seama că filmul a apelat la secvențe destul de banale.

Odată ce intrăm în pulpa narativă a producției, conceptul de vânzare a timpului nu mai are o influență atât de mare în modul în care se petrece acțiunea.

Unii mulți și înarmați îi urmăresc pe protagoniștii care au șutit ceva de preț și cam atât.

Trebuie să recunosc că are ceva boabe de suspans pentru că este imprevizibil pe alocuri, minute bune nu am știut ce să cred.

Scenariul face pe șmecherul în anumite momente, ascunzând informații vitale necesare privitorului pentru alegerea deciziei corecte, fapt ce m-a făcut să-l și înjur, dar să îl și apreciez pentru acest tertip.

La nivel de spectaculozitate nu se prezintă prea bine, nu are acțiune bombastică, explozivă, grandomană, este mai mult un film care se bazează pe poveste, ceea nu este un lucru rău.

Îi avem pe americani care aruncă în aer orice le iese în cale și bombardează până și firul de iarbă, așa că este revigorant să urmăresc ceva de mai mică amploare care pune în mișcare sinapsele.

🏆 Paradise – Verdict 👍 sau 👎

Este un film care are menirea de a-ți genera multe gânduri și chiar te oripilează prin ceea ce își imaginează, dar nu este decât o extensie a ceea ce se petrece acum.

Ori că-ți vinzi un rinichi să ai ce mânca, ori că renunți la ani din viață pentru un pumn de euro, tranzacția la bază este aceeași.

Este în mod clar un comentariu dur cu multe inserții sociale cu privire la statului umanității de acum, nu-i deloc subtil din acest punct de vedere.

Păcat că pe parcurs se pierde din mustul acesta filozofico-psihologic și filmul se oțetește odată ce acțiunea ia locul intelectului.

Avea potențial de a fi un „mindfuck‟ pe cinste care să facă ravagii prin creier și să inunde sufletul cu nenumărate sentimente, dar pornește senzațional și se fâsâie până la final.

Am să-i donez 7 minute, că nu am mai mult de irosit, doar și doar pentru conceptul terifiant.