Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Tony Jaa a ieșit de la pensie după ce s-a săturat de călugăreală și a reintrat în acțiune cu Tom yum goong 2, film lansat în 2013.
🎬 Tom yum goong 2 – Premisă
Trecut-au anii în acest univers și Kham s-a maturizat, iar Kohrn, elefantul său care a cauzat multe probleme în primul film, a crescut și el mândru și falnic de-i dau colții pe dinafară.
Și ce credeți voi că se întâmplă în această continuare de-l pune pe Kham pe jar?
Iaca elefantul îi este din nou furat. Doar că acum cu un alt scop, unul menit să bage zâzanie la nivel politic și să iște, de fapt să reaprindă, un război devastator.
Mno, și Kham ce să facă? Să stea să mestece trestie de zahăr pe câmpii?
Ei aș, pornește în căutarea lui Kohrn, că deja se simte cu musca pe căciulă.
Hai, prima oară a fost luat prin surprindere, dar când i se întâmplă iarăși înseamnă că nu prea are grijă de elefant.
💭 Tom yum goong 2 – Comentariu 🍿
Mi-era târșă să revăd și să parlamentez despre acest sequel pentru că știam ce hram poartă.
În schemă s-au băgat și americanii, că multe dintre personaje sunt cu engleza pe la colțul gurii și, ce este și mai grav, realizatorii filmului au descoperit ce este ăla CGI.
Tot ce a fost de laudă la Tom yum goong se evaporă instantaneu aici.
În primul film luptele erau reale, în locații tangibile, realizate practic, fără (multe) fire și, mai ales, fără CGI.
Aici totul se răstoarnă la 180 de grade, ecranul verde este omniprezent, avem sârme peste tot, unele chiar foarte evidente, iar CGI-ul devine stăpân.
Și este unul incredibil de prost.
Ca atare, dispare orice senzație de verosimil, confruntările se umplu de ridicol și lipsește orice urmă de logică în contextul dat.
Scenele sunt atât de ciopârțite încât îmbinarea lor lasă mult de dorit și nu este deloc greu să depistezi erorile de continuitate.
Loviturile nu mai sunt reale, se simte că totul este doar o punere în scenă a unor bucăți separate de mișcări, iar camera de filmat este lovită simultan de cutremur și de Parkinson.
Nu cred că există o bucată continuă de film mai lungă de câteva secunde, totul este fracturat până la exasperare și nu înțelegi mai nimic din ce se întâmplă.
Îți dai seama foarte rapid că schemele pe care le vezi nu ar fi posibile în realitate pentru că nu respectă nici măcar un minimum de bun simț.
Creierul făcea automat niște conexiuni elementare și ajungea la concluzia că personajul nu avea cum să ajungă din punctul A în punctul B conform traseului pe care filmul se chinuia să ni-l bage pe gât.
Dacă v-aș îndemna să dați o dușcă la fiecare eroare depistată, ați intra în comă alcoolică după primul scandal mai elaborat.
Cu toate că Tony Jaa (Saat po long: Taam long) se mișcă mai rapid decât 99% dintre actorii care practică arte marțiale, aici se deplasează ca un bătrân obosit comparativ cu filmele sale anterioare.
Dacă în Tom yum goong mătrășea la foc automat zeci de nătărăi, aici se screme cu câte 2-3 papițoi vai de curul lor.
Plus de asta, nu mai este singura stea a producției, este băgată la înaintare și JeeJa Yanin (Triple threat).
Iar confruntările devin repetitive, s-a bătut de vreo 3 ori cu aceleași 2 muieri pe care ar fi trebuit să le pârlească din prima, iar scena cu motocicletele nu se mai termina, atât de lungă și prost executată a fost.
Mă uitam la film și nu îmi venea să cred ce diferență uriașă este față de original, cât de mult a putut să decadă pentru că a renunțat la practic și a dat-o pe digital.
Pur și simplu râdeam la una din secvențe ce implică mult foc (fals, evident) pentru că este realizat într-un stil foarte amator.
Actorii stăteau cu spatele lipit de pereții care ardeau, chipurile, și ei nu aveau nimic tocmai pentru că nimeni nu s-a gândit în prealabil că după ce adaugă focul în post-producție, ăia ar fi trebuit să ardă și să se zvârcolească în chinuri.
S-a dus și componenta emoționantă, nu mai există impactul acela devastator care m-a făcut țăndări, aici totul pare automat, mecanizat, robotic, lipsit de sentimente de parcă tot filmul ar fi fost o corvoadă.
Și să mă ierte Dumnezeu, puteam face uitate (măcar parțial) toate aceste neajunsuri dacă nu mai erau două gogorițe gigantice.
Când vreodată în această existență a speciei umane ar putea crede cineva că RZA, un rapper fleșcăit, ar ridica probleme în luptă cuplului Tony Jaa – JeeJa Yanin?
Haida-de, mă, las-o că măcăne!!!
Cât despre momentul culminant, am rămas încremenit de cât de idiot a fost.
Adică îl ai la dispoziție pe cel mai în vogă actor / practicant de arte marțiale și în ceea ce trebuia să fie lupta epică de final ce idee strălucită îi vine scenaristului (unul diferit față de primul film)?
Ca Tony Jaa să nu se bată deloc.
Da, ați citit bine. Stă ca momâia și atât.
🏆 Tom yum goong 2 – Verdict 👍 sau 👎?
Aplica-mi-ar sucțiuni ritmice la trompa cu o nară că tare prost mai este acest film.
De asta îmi pare rău că l-am văzut prima oară, dar și a doua oară, și că trebuie să-l tăvălesc în halul ăsta după ce Tom yum goong a intrat în topul filmelor mele preferate, dar n-am ce face.
Nu cred că am văzut o discrepanță mai mare între două filme din aceeași serie, singurele de altfel, că nu mai există altul în franciză, că de câte ori să-i fure și lui Kham elefantul?
Ah, stai, cum puteam să uit de momentul umoristic suprem? Este o scenă de scărmăneală într-un tunel de metrou la care dacă închizi ochii și doar o asculți ai impresia că urmărești o luptă cu săbii laser din universul Star Wars.
Au luat sunetele de acolo și le-au folosit aici.
Este o trădare imensă adusă peliculei inițiale, pare mai degrabă un experiment eșuat în care regizorul încearcă să învețe cum stă treaba cu efectele speciale și a ieșit, probabil, cel mai prost film al lui Tony Jaa care nu merita deloc așa ceva.
În mod clar este un film gândit și făcut pentru a profita de nebunia 3D-ului, dar a ieșit un căcat plutitor.
Oricât de drag îmi este Tony Jaa (Furious 7) nu pot să-l blagoslovesc cu mai mult de 3 ofrande.
(1,5 / 5)
