Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Ce mai face al nostru James Bond? Iaca se perindă prin Goldfinger căutând să încătușeze alt nenorocit care caută scandal.
🎬 Goldfinger – Premisă 📖
Frământat bine de tot, precum coca la dospit, de către o domniță cu vino-ncoa, James Bond (Sean Connery – The rock) pare blestemat.
Abia ce se pregătea să-și pună la bătaie pieptul dezgolit pentru masaj, că hop datoria îl cheamă.
Răufăcătorii ăștia n-au deloc stare, nu îl lasă să respire pe spionul ce n-are parte de liniște.
De data asta un nene tare prieten cu metalul prețios gălbui, Aurică Goldfinger (Gert Fröbe), și-a pus în cap să adune tot aurul sub acoperișul său.
Metodele sunt, evident, dintre cele mai ilegale.
Așa că pică pe Bond pocinogul să-l aducă pe Deștu` Auriu în fața judecății.
Viu, dacă se poate. Dacă nu, merge și cu mâinile la piept.
💭 Goldfinger – Comentariu 🍿
James Bond nu stă mult pe gânduri în această peliculă, intră rapid în acțiune pentru că și adversarul se dovedește a fi unul formidabil.
Pe cât este de asupritor cu cântarul pe care îl face să transpire, pe atât de inteligent și grandios în gândire este acest Goldfinger care a dezvoltat o pasiune bolnavă pentru această culoare a soarelui.
Filmul este văzut ca printre cele mai bune ale lui James Bond și eram curios dacă voi fi aruncat în aer de calitatea producției.
Vreau să detonez mai întâi neghina, să scap de ea.
Goldfinger este tălâmb ca realizare narativă, mai trec eu cu vederea erori de continuitate sau logică, dar aici n-am avut cum s-o fac pentru că-s prezente la tot pasul.
Și sunt atât de ridicole încât mă hlizeam ca Dorel la o cheie tubulară neștiind ce reacție să am în afară de aceea de a râde prostește.
Este suficient să pomenesc, la început de film, deci nu este mare dezvăluire, că Bond se uită printr-un binoclu la Goldfinger și, fără ca vreunul din ei să își schimbe poziția, îl vede perpendicular și din spate și din față.
Dacă iau la pritocit filmul sigur mă apucă groaza la câte inepții din astea sunt împrăștiate prin el.
Însă cum știm că este frumos să ne prețuim bătrânii, n-am să mai insist mult pe acest aspect, că altfel ar ajunge cronometrul de mult la 0 și eu tot n-am să termin de cârcotit pe seama acestui aspect.
În schimb, Goldfinger trece la un alt nivel al acțiunii, este una destul de spectaculoasă raportată la acele vremuri.
Și, ce este mai îmbucurător, planul antagonistului nu-i atât de exagerat. Cu puțin noroc și cu oleacă de suspendare a neîncrederii, este chiar realizabil.
Bond cam dă de dracu` aici pentru că trebuie să se lupte cu jumătate din populația Coreei condusă de neclintitul și periculosul Oddjob (Harold Sakata) care nu vorbește, dar te pălește de nici stelele verzi nu le mai vezi.
Bond are mult de furcă în misiunea sa, mai ales că în cale i se interpun destui acoliți subalterni ai lui Goldfinger.
Cum rotofeiul cu ochii pe gălbejeală nu prezintă vreo amenințare fizică, s-a înconjurat de matahale periculoase ce te culcă dintr-o lovitură și domnițe apetisante care îți răpesc privirea suficient de mult cât să-ți fure piuitul.
Având în vedere că auriul este laitmotivul acestui film, ecranul este umplut până la refuz cu personaje feminine strălucitoare.
Cum este de așteptat, toate-s blonde, de la soare te poți uita, însă la ele nu.
Bond se lipește cam de toate, este mai ceva ca un tub de Superglue, dar îi pune capac Pussy Galore (cel mai incitant și senzual nume de personaj de film – Honor Blackman) care nu prea pică-n plasa șarmantului spion uns cu toate alifiile.
Mi-a plăcut mult această parte în care Bond, mai ceva ca în From Russia from love, este terfelit bine de tot și și-o cam ia în freză pentru că nu se luptă cu niște pitpalaci inutili.
Și asta îl forțează să apeleze la toate aptitudinile acumulate în meseria sa.
Un mare ajutor i-l oferă Q (Desmond Llewelyn) care îi pregătește un Aston Martin DB5 de toată frumusețea, plin până la refuz de modificări tehnice care transformă automobilul într-o armă umblătoare.
Satisfacția de a urmări acest film a fost generată de avalanșa neîntreruptă de inamici care se tot prăvălește în direcția lui Bond și acesta este destul de singur pe tarlaua supraviețuirii.
Nu se poate baza decât pe talentul și istețimea lui să se salveze.
🏆 Goldfinger – Verdict 👍 sau 👎
Lăsând la o parte gogomănia realizării tehnice care acum sare prea mult în ochi prin lipsa de atenție acordată continuității, Goldfinger are multe alte calități care compensează la greu.
Pare a avea un ton mai lejer, chit că amenințarea este una sumbră. Apar replicile hazlii azvârlite de James Bond care destind atmosfera.
De asemenea, se conturează în mod clar direcția pe care franciza o va apuca și se va ține cu dinții de ea.
Aici mă refer expresiile verbale marcă înregistrată James Bond, dar și la tehnica avansată care îi va veni în ajutor fix atunci când va avea cea mai mare nevoie de ea.
Nu pot trece cu vederea nici personajul negativ, poate cel mai ușor de recunoscut, alături de Blofeld, mai ales datorită obsesiei sale ieșite din comun care îl face memorabil.
Că este James Bond un pic cam mitocan cu doamnele, impunându-și uneori voința cu forța, da, este adevărat și asta.
Mi-a rămas întipărită în minte o scenă pe care scria #metoo cu litere stacojii, dar vorbim de altă perioadă, alte timpuri, altă mentalitate.
Per ansamblu, nu văd măreția acestui film încât să ajung să-l ovaționez cu aplauze la scenă deschisă.
Este bun, nimic de comentat, dar faptul că-i profanat de atâtea erori atroce mă împiedică să-l elogiez mai mult decât am făcut-o cu precedentele, așa că-i topesc 8 lingouri de aur.
(4 / 5)
