Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
M-am îmbarcat în Air Force One că am avut subit un chef imens să dau nas în nas cu POTUS.
🎬 Air Force One – Premisă
În acest film Harrison Ford (A new hope) este James Marshall, nimeni altul decât președintele USA.
În urma unei misiuni în colaborare cu Rusia, știu, sună a fantezie/blasfemie așa ceva acum, este capturat un tiran kazah mult îndrăgit de fanaticii săi.
Așa că o trupă de nelegiuiți în frunte cu Ivan (Gary Oldman – Oppenheimer), că doar cum altcumva putea să-l cheme pe ăla rău, pune stăpânire pe aeronava prezidențială.
Cu o grămadă de ostatici la bord, cerința deturnătorilor este una simplă.
Vor eliberarea lui Petrov care înfundă o pușcărie rusnacă. Și până la îndeplinirea acestei cerințe, ei vor împușca la fiecare jumătate de oră scursă câte un captiv.
Doar că președintele nu este vreun fătălău care să se ascundă cu una, cu două, mai ales că are și antrenament într-ale războiului, așa că își asumă rolul de salvator.
💭 Air Force One – Comentariu 🍿
Pelicula a apărut într-o perioadă în care erau la modă asemenea filme bazate pe ideea de Die hard într-un … și aici completăm cu câte un vehicul.
Ba pe vapor, ba în avion, ba pe tren, orice, doar acțiune să fie cu un personaj care, de regulă, nu se potrivește tiparului de erou.
Și aici pe Ford cu siguranță nu l-ai vedea într-un asemenea rol, de smardoi pozitiv, luându-se la trântă cu o ceată de teroriști aerieni.
Mai ales că este și președinte, deci funcția nu i-ar permite să-și riște viața într-un asemenea hal.
Dar suntem la Hollywood unde logica nu este des folosită în filme. Și sincer, de multe ori nici nu o aștept.
Așadar, aici avem parte de un film de acțiune la înălțime.
Mai mult la propriu și mai puțin la figurat.
Are tot ceea ce îi trebuie pentru a fi palpitant, distractiv și tensionat, chit că-i previzibil până la ultima picătură de combustibil.
Ai crede că fiind vorba de un avion, sorții nu sunt prea favorabili unor secvențe incitante, că doar ce poți să faci într-un asemenea spațiu claustrofobic.
Vorbim însă de Air Force One, poate cel mai șmecher avion, atât de mare de zici că ești într-o clădire de lux. Astfel, sunt destule cotloane, ascunzișuri și locații prin care James se poate dosi și sări pe nepregătite în cârca ălora răi.
Că veni vorba de antagoniști, cel de bază este unul născător de stări conflictuale.
Clar nu am fost de acord cu modalitatea aleasă de a-și duce la îndeplinire planul, dar ideea care a stat la baza acestui atac este una cu care nu am avut cum să nu fiu de acord.
Când o fac americanii, se numește eliberarea altor popoare de sub tirania unor dictatori, chipurile, dar când o fac alții se numește terorism.
Chiar și așa, personajele negative sunt niște clișee ambulante care au trecut limita deranjului cerebral de ceva vreme și deja mă enervează că se tot apelează la ele în astfel de filme.
Acțiunea este cea pe care o anticipam, nu pot spune că are ceva special în ea, filmul a căpătat notorietate mai mult datorită avionului și a prezenței președintelui în rol de salvator.
Din păcate, la nivel tehnic a fost mult prea ambițios pentru vremea lui pentru că are niște efecte speciale incredibil de grosolane șu rudimentare care au devenit rapid perimate.
Nu au existat probleme cât timp eram în interiorul aeronavei, dar când camera de filmat se mută în exterior totul arată groaznic acum.
Și nu prea înțeleg de ce. Cu un an înainte fusese lansat Independence day, un film cu buget mai mic dar mult mai impresionant ca amploare care și acum arată senzațional.
În schimb, aici tot ce ține de avioane și de interacțiunea dintre ele la nivel vizual este ridicol, aproape de neprivit.
Și asta din cauza faptului că s-au bazat în exclusivitate pe efecte computerizate care erau încă în scutece la acea vreme.
Este straniu să scriu asta, dar respectivele scene pe cât de zgârietor pe ochi arată, pe atât de spectaculos se prezintă la datorie pentru că se întâmplă multe nebunii pline de adrenalină.
Dar impactul este mult diminuat de starea jalnică a realizării tehnice pe seama căreia nu mai are rost să comentez pentru că aici nu am decât să aplic acronimul putorilor: csf, ncsf?
În schimb, o dă bine de tot pe sunet care te însuflețește la propriu, chiar și în momentele în care nu se întâmplă nimic împlântător sau împușcător, iar editarea este brici.
Scene care în mâinile unui novice n-ar avea vreun zvâc, aici devin subit captivante pentru că sunt împreunate așa cum trebuie.
Nici nu este de mirare că la ambele categorii a fost nominalizat la Oscar.
🏆 Air Force One – Verdict 👍 sau 👎
Nu încape nicio îndoială că filmul este unul patriot până în măduva oaselor, unul în care salvatorii sunt unii singuri, iar dușmanii sunt cei clasici.
Este pe sistem „americanski davai, ruski niet‟, o temă atât de dragă Cetății Filmului acum zeci de ani. Între timp s-a mai schimbat naționalitatea celor răi, dar când se intră în pană de idei, rușii sar imediat în ajutor ca personaje negative.
Pe alocuri este chiar extrem de relevant având în vedere conflictul armat care se poartă în zilele noastre în Ucraina, scenariul având niște replici care se potrivesc la perfecție cu această situație.
Deși nu pot spune că este unul din filmele de acțiune pe care le pun la loc de cinste în panoplie, a dat lumii o replică memorabilă pe care oricine o recunoaște.
Aspectul tehnic este cel care m-a demoralizat destul de mult, ăsta fiind un exemplu de film care s-ar preta la o revizitare pentru că progresul tehnic permite acum să fie făcută dreptate scenelor incitante care pe atunci erau înaintea vremurilor.
Și din cauza vizualului șubred mă văd nevoit să deschid doar 7 parașute.
(3,5 / 5)
