Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Mi se făcuse sete de un film cu vampiri și, după ce am auzit ce-a pățit Park Chan-wook cu WGA, am zis că e musai să văd Thirst.
Sau, dacă doriți să rămânem fideli denumirii originale, Bakjwi.
🎬 Thirst – Premisă 📖
Sang-hyun (Song Kang-ho – Parasite) e un preot catolic model. Nu bea, nu fumează, nu trăiește periculos. Practic, e tot ce și-ar putea dori divinitatea ca propovăduitor al cuvântului sfânt.
Cea mai mare plăcere a lui e să joace la spital un soi de asistent spiritual, sprijinind bolnavii și oferindu-le alinare.
Până într-o zi, când decide că lumea are nevoie de un vaccin miraculos și se oferă voluntar într-un experiment medical.
Nu pentru bani, nu pentru glorie, ci pentru că așa ar face Isus dacă ar avea laborator.
Experimentul are succes. Și nu are succes.
Este singurul supraviețuitor din cei 500 de cobai umani. Ura!
Doar că în loc de însănătoșire, primește vampirism la pachet. Ups!
💭 Thirst – Comentariu 🍿
Există filme cu vampiri și există Thirst. Și există regizori care fac filme cu vampiri și există Park Chan-wook, omul care ia genul, îl scutură de praf, îl bagă în mixer cu Shakespeare și cu un manual de teologie, apoi îl toarnă într-un pahar de cristal și îți spune să bei.
Și bei. Altceva nu ai de făcut. Arată prea bine ca să-l refuzi.
🧛 Un vampir cu veșmânt clerical
Așadar, nu avem parte de un film clasic cu mușcători nocturni de beregate, mai ales că Sang-hyun nu are de gând să se transforme într-un monstru însetat de sânge.
Rămâne un om al credinței, doar că trebuie, cumva, să-și gestioneze setea care nu îi dă pace.
Ca să rămân în registrul biblic, în loc de „a nu pofti femeia aproapelui”, el ajunge la „a nu pofti sângele aproapelui”. Și este destul de greu, mai ales când sângele îl vindecă.
Corecție, la un moment dat, poftește ambele.
💋 Dragostea care aprinde sângele
Nu pot comenta despre film fără să menționez că este și o poveste romantică la mijloc. Din momentul apariției femeii fatale, Tae-ju (Kim Ok-bin), se schimbă registrul narativ.
Ea se află într-o relație plictisitoare, aproape abuzivă emoțional, cu o viață redusă la rutina casei.
Când Sang-hyun intră în viața ei, o face cu toată aura aia de salvator spiritual. Doar că, în loc să-i mântuiască sufletul, îi aprinde toate dorințele trupești.
Și de aici începe nebunia, vampirul nostru are alte treburi decât să se ferească de vreun Blade sud-coreean. Este lovit de o dorință nestăvilită de dragoste.
Relația dintre cei doi explodează repede: de la flirt vinovat la sex pasional, de la confesiuni șoptite la planuri de crimă.
Și aici Park filmează cu o sinceritate dezarmantă: scenele de sex nu sunt elegante, ci fizice, transpirate, aproape animalice.
Dorința lor e dublată de setea de sânge a lui Sang-hyun, la propriu, pasiunea le devine combustibil comun.
🔥 Erotism și umor negru
Primim chiar și o scenă de 69 atipică. Nu, nu din cea la care vă gândiți, deși seamănă prin reciprocitate. V-am ațâțat interesul, nu-i așa?
El este expert în domeniul PRE. Se pricepe la preludiu, dar nu este deloc precoce. Ambele sunt calități, dacă știți la ce mă refer 😉.
Cum o asemenea relație romantică nu are cum să țină până la adânci bătrâneți, la un moment dat apare declicul.
Tae-ju se dovedește o manipulatoare născută, iar Sang-hyun, deși vampir, rămâne un om al vinovăției.
Fără să vă mușc de gât cu detalii dezvăluitoare, spun doar că relația lor devine o cursă de distrugere reciprocă: cu sânge, minciuni și un crescendo de paranoia.
📽️ Park Chan-wook, maestru de atmosferă
Regia e o lecție de echilibru între frumusețe și grotesc. Park nu are nevoie de efecte speciale bombastice, aici vampirismul e filmat aproape naturalist.
Cadrele sunt compuse ca niște tablouri: camere aerisite, lumină controlată, culori saturate.
În același timp, există un umor negru constant: scenele cu sex sunt dezordonate, iar mesele de familie în care tensiunea e la cuțit, dar toți se prefac că totul e normal, au un farmec aparte.
De aici rezultă amuzamentul. Nu unul vesel, mai degrabă vinovat. Știi că nu e creștinește să râzi, dar nu te poți abține.
🙏 Simboluri și dileme morale
Bineînțeles că Thirst nu e doar un film despre vampiri. E un film despre tentație și cădere.
Sang-hyun își justifică faptele spunând că bea doar sângele celor pe moarte, că nu omoară oameni „nevinovați”. Dar linia se tot mută, iar scuzele devin tot mai subțiri.
„De ce bei, de ce ai mai tot bea” se transformă în „De ce sugi, de ce ai mai tot suge.”
Religia e omniprezentă, dar nu ca salvare, ci ca povară. Îi devine martor mut al fiecărei crime. Rugăciunile nu mai sunt spuse cu devoțiune pioasă, ci mecanic, ca un reflex păcătos.
🎭 Actorii – sânge și carne vie
Song Kang-ho e unul dintre cei mai versatili actori ai Coreei și aici ne arată că poate să fie și sfânt, și păcătos în același cadru.
Are chipul ăla blajin care ar putea să-ți dea împărtășanie, dar și o privire care spune clar că ți-ar suge gâtul dacă n-are altă opțiune. Îți vinde perfect dilema între vinovăție și instinct.
Kim Ok-bin, pe de altă parte, e revelația filmului. Nu e doar „femme fatale” standard, ci o bombă cu ceas care trece de la victimă domesticită la manipulator monstruos fără să clipească.
Practic, jumătate din tensiunea filmului e în ochii ei.
🌍 Unde se plasează Thirst
În cariera lui Park Chan-wook, filmul vine după Oldboy și Lady Vengeance, deci după ce deja pusese Coreea pe harta mondială a cinema-ului extrem de stilizat și violent.
Thirst e alt animal: mai senzual, mai grotesc și mai absurd în același timp. Și nu e întâmplător că a câștigat Premiul Juriului la Cannes în 2009.
În peisajul filmelor cu vampiri, e diferit Twilight sau alte filme din același gen. Aici vampirismul este o boală, o pedeapsă, un pretext pentru a vorbi despre dorință, păcat și vinovăție.
🏆 Thirst – Verdict 👍 sau 👎?
Dacă vă așteptați la un film de acțiune, în care personajele să măcelărească nevinovați pentru a le jefui globulele roșii, ei bine, Thirst s-ar putea să vă dezamăgească.
Este un film de vampiri fără regulile clasice, o poveste de dragoste fără final fericit (aici e discutabil) și o comedie neagră care îți dă palme și te sărută în aceeași scenă.
Park Chan-wook livrează un amestec intoxicant de frumusețe și urât, de dorință și vinovăție, care te lasă cu întrebarea: setea asta e despre sânge sau despre libertatea de a face orice, oricât de greșit?
Cu toate astea, nu m-a dat pe spate, pentru că ritmul este prea lent pe alocuri și am simțit nevoia unor momente mai înfricoșătoare.
Dacă tot este un film horror, aș fi apreciat mai mult accent pe groază și mai puțin pe acel romantism bolnav.
Dar, una peste alta, este un film bun, rar văd unul care reușește să fie erotic, violent, amuzant și profund, toate în același timp, fără să pară un puzzle stricat.
Mă duc să bag în congelator 8 pungi cu sânge, să fie puse la păstrare, că poate vreodată o să am nevoie de ele.
Recenzie video
Trailer
