Wings of Dread

Petre Mihai Nicolae 26 de secunde ago Acțiune, Filme asiatice, Filme chinezești Leave a comment

Cine n-are abonament la iQIYI, să-și facă. Acolo am văzut Wings of Dread.

📖 Premisă

Un mareșal aerian pe nume Gu Chaoyang (Ashton Chen) se trezește într-un avion deturnat de un grup de răufăcători conduși de Iko Uwais (The Raid).

Comunicarea cu solul nu funcționează, ești la zece mii de metri altitudine și singura ta opțiune e să te lupți cu toți nebunii de la bord ca să salvezi pasagerii.

Chiar vreți mai mult de atât? Nu e Malick, e film de acțiune într-un avion. În mod clar, nu vom pierde vremea analizând simbolismul scaunului 14B.

Așa că trecem mai departe.

💭 Comentariu

🥊 Iko Uwais, Ashton Chen și bătaie cât încape

Singurul motiv pentru care te uiți la filmul ăsta e să-l vezi pe Iko Uwais cum sparge capete într-un spațiu în care abia ai loc să-ți întinzi picioarele.

G Adaugă-ne ca sursă preferată în Google

Și băiatul ăsta chiar livrează. E clar că ar fi în stare să se bată și cu motoarele de reacție și ar ieși învingător.

Omul are un stil de luptă atât de fluid încât te întrebi dacă oasele lui sunt făcute din cauciuc.

Fiecare mișcare e calculată, iar când lovește, lovește pe bune.

Și apoi e și Ashton Chen. El are un stil complet diferit. E mai mult pe kung fu modern, mai tehnic.

Cei doi se înfruntă de câteva ori pe parcursul filmului, iar finalul e efectiv o bătaie de zile mari în care ambii își dau sufletul.

Acțiunea se bazează pe clasica abordare de ce să-i dau direct un pumn când pot să fac două piruete, o schemă de parkour și abia apoi să-i trântesc lovitura fatală?

Totuși, scena care merită toți banii nu are ca protagoniști bărbați, ci două femei se bat într-o toaletă de avion.

Da, ai citit bine. O toaletă de avion. Eu n-am loc să mă întorc să pun mâna pe sulul de hârtie igienică fără să-mi lovesc cotul de perete, iar ele fac scheme de gimnastică ritmică în timp ce-și cară pumni în cap și picioare în burtă.

Scena e excelentă, probabil cea mai memorabilă din tot filmul. Cine a coregrafiat-o merită o statuie. Sau măcar o bere.

🦍 Nenea masiv și restul lumii

Mai e pe acolo și un nene care nu prea le are cu bătaia, dar e atât de masiv încât dacă îți dă o ștachie se scutură toate frunzele arborelui tău genealogic.

Tipul arată de parcă ar fi mâncat avionul la micul dejun și acum vine să termine și pasagerii. Prezența lui pe ecran e cu adevărat impunătoare.

Din păcate, cam atât. Personajele în general sunt plate ca portofelul după ce ai achitat datoria pe caiet de la cârciuma satului.

Dar nici nu te uiți la filmul ăsta pentru dezvoltare de personaje. Are 80 de minute. Vreo zece sunt pentru poveste, restul pentru bătaie non-stop.

🧠 Scenariul? Mai încet cu pretențiile

Ce avem în meniu? Dialoguri stângace, încercări de comedie care nu amuză pe nimeni, o tentativă de a construi o poveste de dragoste între protagonist și iubita lui care e atât de forțată încât te face să tânjești după mai multe scene de luptă.

Logica e și ea flexibilă. Sunt multe lucruri lipsite de sens care se petrec pentru că așa trebuie.

Dar nu e cazul să-ți pui întrebări, doar să savurezi cafteala.

Tonul e și el ciudat. Uneori vrea să fie film serios, alteori bagă momente de comedie care nu au ce căuta acolo. E ca și cum regizorii (Qin Pengfei și Ashton Chen) s-au certat pe direcția artistică și au decis să le bage pe toate.

🏆 Verdict

Wings of Dread e un film de acțiune direct-to-streaming care nu-și propune nimic mai mult decât să-ți ofere câteva scene de luptă bine coregrafiate.

Iko Uwais e fenomenal și dovedește că rămâne unul dintre cei mai buni artiști marțiali din industrie.

Ashton Chen ține pasul, iar scena din toaletă merită toți banii de abonament la iQiyi.

Cât despre poveste, personaje sau logică… mai bine jucăm Nu te supăra, frate.