Cinemagie Recenzii de film, seriale, teatru, cărți
Related Articles
Vă invit la The conference.
Sau Konferensen, cum este trecut pe certificatul de botez din țara natală, Suedia.
Filmul este disponibil pe Netflix.
🎬 The conference – Premisă
Ideea din spatele filmului este una simplă care a fost compostată de multe ori până acum.
Avem de-a face cu niște oameni ce formează o gloată ce se îndreaptă spre o locație mai izolată, să-i zic așa, unde urmează să petreacă niscai zile de relaxare.
Au de sărbătorit o mare reușită profesională, angajații la primărie, că de acolo provin toți, au pus pe roate un proiect mare, un mall care va aduce faimă și profit orașului.
Și uite așa se pregătesc ei de mare distracție, pardon, dezvoltarea competențelor, să fie cheltuiala deductibilă.
Dar nu au parte de pace deoarece se trezește un mascat să dea iama printre ei să-i disponibilizeze din existență.
💭 The conference – Comentariu 🍿
Așadar, de poveste nu-i mare brânză, ea face ca filmul să fie inclus în categoria horror, sub-genul „home invasion movie” și încrengătură „mi se rupe de protagoniști”.
Aici este simplu de înțeles de ce, pentru că victimele sunt bugetari. Și știm cât de dragi ne sunt acești oameni.
Bine, nu generalizez, mă refer la cei care nu produc nimic util, cei care lucrează (sau se prefac) pe la primării, pe la ANAF, pe la asemenea instituții.
Nu mă leg de profesori, medici, polițiști, deși…
De aceea, pentru mine filmul nu a avut niciun impact emoțional, altele sunt imaginile astea, le vedem zi de zi la știri.
Nu sufeream pentru atacați, eram trup și suflet alături de mascatul criminal care știe ce înseamnă îndeplinirea unei promisiuni.
Dacă pe noi politicienii ne tot mint cu tăierile bugetare, ei bine, antagonistul de aici dă un alt sens acestui termen care devine unul practic.
El nu se prezintă la ghișeul narativ cu dosarul cu șină, nu, nici vorbă, ci cu unelte tăietoare de tot felul, de zici că a lichidat Hornbach-ul în zi de reduceri.
În ciuda unei vărsări zdravene de sânge, parcă nu am simțit impactul dorit, nu m-am oripilat destul, poate și pentru că activitatea la care se deda mătrășitorul era una cathartică.
După ce-și face stagiatura pe niște nătăfleți care pică de fraieri la mijloc, nenea cu sculele ascuțite trece la treburi serioase și ne arată cum se fac niște decupări perfecte.
Este un film violent, dar era loc de și mai bine, sunt momente în care camera de filmat parcă se sperie de ce urmează să imprime pe celuloid și se ferește tocmai în punctul culminant.
Însă mi-au plăcut la nebunie anumite tranziții între scene, demențial de delicioase și splendid de sugestive.
Probabil că ele au fost motivul pentru care The conference este considerat și comedie, că nu am găsit altceva care să îmi genereze niște zâmbete mai acătării.
Cât despre identitatea criminalului, aici scenariul a completat formularul greșit. Vrea să fie misterios, dar reușește chiar opusul.
Insistă cu un anumit nume, încercând să ne pună pe o pistă falsă, dar o face atât de mult încât devine clar că este vorba despre altcineva.
Nu stau să înșir nume de actori, că nu cunosc pe nimeni, dar nici nu au avut roluri complexe sau ramificate intelectual pentru a le pune la încercare talentul.
Toți participanții la conferință sunt niște tăietori de frunză la câini.
De fapt nu, asta este expresie românească, lor nu li se aplică, probabil fărâmițători de ferigi la reni ar fi una mai potrivită prin acele zone.
De aceea nu am avut cum să empatizez cu ei.
Poate voi veți fi mai inimoși, dar mie mi s-au reactivat sechelele traumatizante în urma experiențelor cu acești funcționărași de ghișeu care se cred niște dumnezei, dar li se scurge incompetența prin toți porii.
🏆 The conference – Verdict 👍 sau 👎
Este un film de groază banal și nimic mai mult. Nu face multe erori, dar nici nu excelează la vreun capitol, scopul său unic este să te distreze pentru 90 de minute și a reușit asta până la un anumit punct.
Sunt mult mai interesante The trip sau Violent night, filme ce pornesc de la aceeași idee.
Măcar nu este repetitiv când vine vorba de arma crimei, nu avem un Myers care în toate filmele flutură același cuțit sau un Jason care până și-n viitor tot cu maceta își aleargă victimele.
Poate fi văzut și ca o satiră virulentă la adresa sectorului public care toacă bani de pomană și, nu de puține ori, distruge vieți din nepăsare, corupție, prostie sau lăcomie.
Sau toate la un loc.
Eu am plecat că trebuie să rezolv ceva treabă la sediul ANAF și vreau să fiu mai devreme acolo că știu sigur că o să umblu pe la 6 ghișee pentru o ștampilă.
(3 / 5)
