The great escape

admin 04/06/2023 Acțiune 1 Comment

Al Doilea Război Mondial a fost o sursă infinită de filme, mai ales în deceniile trecute, iar unul dintre cele mai cunoscute este The great escape, producție din 1963 care ne bagă la zdup.

🎬 The great escape – Premisă

Sătul să tot pescuiască evadați de prin toată Germania, Al Treilea Reich dă porunca poruncilor.

Să fie construită o închisoare, mai degrabă lagăr, care să adune laolaltă toți prizonierii inamici care au flăcări în tălpi și mâncărimi în palme de nu pot sta locului deloc să fie storși de informații prețioase.

Așadar, suntem relocați în acest lagăr unde câteva sute de prizonieri britanici, scoțieni, americani, ce să mai, vorbitori de engleză, își duc veacul.

Dar, speră ei, un veac cât mai scurt, că nu degeaba sunt cei mai iscusiți planificatori de evadări. Cu teoria este ușor, cu practica mai greu, că de aia sunt în continuare închiși, nu în libertate.

Printre meseriașii săpători de tuneluri și tăietori de sârmă ghimpată se numără Hilts (Steve McQueen – The towering inferno), Hendley (James Garner), Sedgwick (James Coburn) sau Danny (Charles Bronson).

Astfel, timp de aproape 3 ore, asistăm la încercările lor de a păcăli vigilența ariană și de a se face nevăzuți, cu succes de data asta, fix de sub ochii lor.

💭 The great escape – Comentariu🍿

Așa cum șade bine unui film de război, el este bazat pe fapte reale, ceea ce face ca pelicula să fie și mai interesantă.

Spre surprinderea mea, tonul din film este unul destul de ușurel pentru că suntem departe de front, iar scenariul (semnat, printre alții, și de James Clavell) este mai zglobiu, mai jovial, nu este atât de încrâncenat pe cât credeam.

Culmea, naziștii nu-s deloc portretizați ca niște fiare sălbatice puse doar pe torturat, prizonierii ducând-o chiar bine din acest punct de vedere.

Deh, dacă ești prins cu cleștele-n dinți, măsori ceva vreme pereții mici ai încăperii de la răcitor, dar nici vorbă de scos unghii cu drujba sau gâdilat electric la momițe.

Da` și prizonierii, dați dracului, n-am ce zice, cu ochii doar pe fugă, afișând un evident sictir, o aroganță colosală, o sfidare plină de mândrie, fără nicio frică de a lua, din senin, un glonț în mijlocul frunții.

The great escape se concentrează în mare parte pe întregul proces constructiv al planului de evadare și pe aplicarea efectivă a tot ceea ce au pus inițiatorii pe hârtie.

Aici impresionează ingeniozitatea prizonierilor care, de unde, de neunde, din piatră seacă, din fum de praf, inventează tot felul de unelte și alte acareturi necesare finalizării planului.

Fără a fi vreun dram de acțiune timp de două treimi, The great escape știe să-ți țină atenția la cote înalte mai ceva ca o supradoză de Viagra.

Și o face prin tensiunea permanentă care învăluie întregul lagăr. Iar locația restrânsă îți generează un sentiment de claustrofobie, de îți vine să pui pauză filmului și să ieși un pic afară să iei o gură proaspătă de aer plină de noxe.

Nu știi când și dacă le vor fi descoperite planurile sau, mai grav, ce vor păți oștenii noștri dacă-s capturați dincolo de perimetrul în care au voie să zburde.

Nici nu ai nevoie să execuți exerciții Kegel, că fesele se întăresc instantaneu urmărind pățaniile pe muchie de cuțit prin care trec eroii noștri.

Și The great escape este simpatic, mai ales că este însoțit de-o coloană sonoră ce mi-a trezit amintiri de Albă ca Zăpada și cei șapte pitici. Mă rog, cât o mai fi albă și cât or mai fi și pitici pe acolo. Știu că asocierea este stranie, dar acolo m-au dus trilurile.

Însă este simpatic până nu mai este. Și las în aer această frază pentru că nu vreau să mă executați pentru trădarea spoilerelor.

Actul al treilea, finalul, este cel care accelerează acțiunea și avem parte de ceva urmăriri prin peisaje montane superbe, cu Steve McQueen arătându-și talentul în motociclism.

Scenariul schimbă multe lucruri raportat la povestea reală, bagă-n seamă oameni care n-au prea avut de-a face cu ceea ce s-a petrecut pe bune, dar nah, filmul este american, trebuia să fie apetisant pentru audiența patriotică.

Chiar dacă afișul este ținut de Steve McQueen, pe mine m-a impresionat Charles Bronson.

Pe atunci avea 42 de ani, nu intrase în perioada Death wish, și fără conotații sexuale, pfoai, ce bărbat fain era pe atunci, bine clădit, cu freză meseriașă și accent italian de picau doamnele secerate mai ceva ca japonezii la Hiroshima și Nagasaki.

🏆 The great escape – Verdict 👍 sau 👎?

Avem de-a face cu un film de război care nu arată ororile acestui flagel. Și este patriotic, dar fără a exagera și a pica într-un ridicol ofensiv.

Protagoniștii, fie că-s aliați, fie că-s nemți, își fac treaba pentru care sunt aduși acolo sau își îndeplinesc ordinele primite, fiecare având ceva de comentat cu privire la superiorii lor.

Distribuția grozavă pentru acea vreme, cu nume unul și unul, de legendă, reprezintă una din atracțiile principale ale filmului, dar de bază este scenariul bine creionat, care știe cum să sape, metru cu metru, pentru a ajunge la inimile noastre.

În ciuda celor aproape 3 ore, am devorat The great escape fără să fiu plictisit nicio secundă, fiind un film excelent care îmbină utilul cu plăcutul.

Aduce pe ecran o poveste adevărată care merită făcută cunoscută publicului larg care trebuie să știe ce înseamnă curajul adevărat.

Însă reușește să ofere și momente de-o tensiune greu de suportat, precum și scene epice de acțiune verbală și scandal armat.

Iar această combinație mi-a explodat sublim pe ecran, astfel încât mă văd nevoit, din cauza sperieturii, să condamn filmul la 9 zile de izolare la răcitor.