Related Articles
Am dat-o un pic pe japoneze și am băgat Shin Kamen Rider că se anunța a fi un film distractiv.
🎬 Shin Kamen Rider – Premisă
M-a luat cam din oală povestea, că este clar că face parte dintr-o franciză, și m-a prins cu temele nefăcute.
Ideea generală, din ce am priceput, este că oamenii de știință au ajuns la un nivel atât de avans încât au reușit să combine ADN-ul uman cu cel al unor diferite animale, în special insecte și târâtoare.
Iar rezultatul sunt niște super oameni cu puteri specifice gângăniilor asimilate.
Însă o organizație malefică, SHOCKER, ce reprezintă un acronim prea lung să-l înșir aici, a pus gând rău omenirii și a asmuțit fel și fel de mutanți asupra ei pentru a-i veni de hac.
În ajutorul ei sare Hongo (Sôsuke Ikematsu), la rândul lui un ciudat cu ADN de libarcă, dar care se pune paravan în fața atacului ăstora răi.
💭 Shin Kamen Rider – Comentariu 🍿
Conceptul pe care se bazează filmul este unul interesant, cu un uriaș potențial de a genera o producție palpitantă și plină de acțiune spectaculoasă.
Subiectul este unul oarecum original, că nu țin minte, deși memoria mă poate înșela, să fi văzut atât de multe producții care abordează această temă. Poate Mimic?
Din păcate, stilul japonez de a face filme de acest gen nu se pliază pe sensibilitățile mele, știut fiind faptul că niponii sunt tare ciudați când vine vorba de cinematografie, mai ales una care nu se vrea a fi neapărat artistică, dar mai degrabă comercială.
Aici nu se dezice, realizarea tehnică este stranie, multe dintre secvențe par a fi demne de jocuri video.
Nu că ar arăta groaznic vizual, ci modul în care se desfășura narațiunea îmi lăsa impresia că urmăresc escaladarea unui conflict structurat pe niveluri de dificultate.
Bine, nici efectele speciale nu sunt prea reușite, dar să zic că nu sunt excesiv de deranjante, nu am avut nimic cu ele chiar dacă uneori o dădeau în desene animate.
Pe mine povestea m-a sâcâit, la cât must zemos cerebral zăcea în ea, s-a rezumat la o repetitivitate sâcâitoare.
În mare parte, am primit aceeași scenă cu mici modificări nesemnificative.
De fiecare dată eram plasat într-o încăpere spațioasă în care Kamen Rider trebuia să se lupte cu câte un „insectoman” cu capsa pusă.
Asta nu ar fi fost mare motiv de huiduială, doar că degeaba îmi explica scenariul cu ce gărgăune a fost cuplat inamicul, că adversarii lui Kamen nu sunt deloc individualizați.
Cei mai mulți doar au un costum fistichiu un pic diferit de precedenții învinși, nu ies la înaintare cu puterile specifice goangelor cu care s-au împreunat.
Unu-i libelulă, altu-i coropișniță, cutare-i gândac, cutărică-i viespe, dar nu îți dai seama de asta în timpul luptelor, că toți se comportă la fel.
Să zic doar că vreo doi dintre ei chiar se folosesc, dar și atunci limitat, de abilitățile dobândite, unul dintre ei fiind, pam-pam, Batman, dar la propriu, nu la figurat.
Cel mai deranjant aspect dintre toate a fost magia teleportării personajelor sau obiectelor.
Spre exemplu, acum parafrazez, nu dau direct spoilere din film, sunt doi combatanți în mijlocul deșertului și dintr-odată răsar alți 10 veniți așa, din senin, de zici că le-a dat Scotty cu „Beam me up!”.
Sau umblă unu-n fundul gol și mă trezesc că i se materializează, naiba știe de unde, o ditamai sabia strălucitoare, de zici că din țiplă a scos-o.
🏆 Shin Kamen Rider – Verdict 👍 sau 👎
Observ că pe meleagurile lui filmul este super lăudat atât de critici, cât și de audiență, dar aici probabil intervin diferențele culturale.
Eu l-am găsit când prea copilăresc, când prea absurd, dar în permanență ridicol.
Aduce mult cu serialul ăla ieftin Power Rangers, în care actorii erau costumații cât mai zurliu și se scremeau să pară că se luptă serios.
Aici măcar avem parte de sânge în valuri, violență strivitoare de fețe și mult scandal care se lasă cu vătămări corporale.
Dar experiența generală nu a fost una plăcută pentru mine, deși aș fi vrut să mă vrăjească acest film.
Replicile devin redundante pentru că mestecă aceleași sofisme filozofice de baltă într-o încercare de a părea mai intelectual decât era cu adevărat.
Acțiunea are broboane de grandoare, unele confruntări motorizate sunt original coregrafiate, însă per total a fost destul de dezamăgitor.
Chiar îmi pare rău că mă văd nevoit să-i smulg, ca un nenorocit ce sunt, 5 aripi fâlfâitoare.
(2,5 / 5)
