Related Articles
A venit rândul să-l scot la tablă pe Oameni de treabă, filmul care a câștigat 6 premii Gopo chiar în ziua în care a apărut și pe Netflix.
🎬 Oameni de treabă – Premisă 📖
Ni se ia de jungla urbană, așa că ne mutăm reședința într-un sătuc idilic de prin Botoșani.
Aici șef de post peste echipa de polițiști formată doar din el este Ilie (Iulian Postelnicu – Ramon).
Ce noroc pe capul lui că îi vine de la centru un învățăcel, Valentin (Anghel Damian – Queen Marie of Romania), pe care trebuie să-l dădăcească.
Pe acolo cele mai complicate cazuri sunt mai o găină furată, mai o bătaie între bețivi, mai o vorbă aruncată de-o babă la supărare.
Deci nimic ieșit din comun, poate când și când o inundație la care toată lumea dă o mână de ajutor în frunte cu dom` primar Costică (Vasile Muraru).
Desigur, toată lumea în afară de asistații sociali, care, între noi fie vorba, dacă tragem o diagramă Venn, sunt aceiași cu bețivii satului.
În fine, într-o bună zi Ilie se trezește pe cap cu un cadavru.
Ce-i de făcut?
💭 Oameni de treabă – Comentariu 🍿
Filmul este un thriller polițienesc cu multe influențe sătești, ceea ce îi conferă un stil aparte.
Atmosfera rurală este una clasică, mi-a adus aminte de copilăria petrecută la bunici când zburdam toată ziulica pe dealuri și pe câmpii, la aer curat și nealterat de modernismul industrial de la oraș.
N-ai cum să nu devii nostalgic urmărind secvențele bucolice prezentate în Oameni de treabă.
Până și graiul dulce moldovean ajută la construirea unui mic univers aparte care, încetul cu încetul, se destramă pentru că nimeni nu mai vrea la țară, toți visează oraș sau străinătate.
Ceea ce ridică mult, dar mult de tot, filmul este interpretarea fabuloasă a lui Iulian Postelnicu.
Și nu o scriu de florile mărului, doar pentru că a și luat premiu Gopo, ci pentru că merită.
Personajul pe care îl întruchipează are o față de pro….fundă lipsă de speranță de viață deoarece pe chipul lui nu se citește absolut nimic.
În spatele ochilor sticloși nu există nimic, de parcă sufletul a pontat de ieșire din tură și nu s-a mai întors.
Statura lui de om frânt, sictirul cu care vorbește, privirea goală care parcă te străfulgeră, toate astea dau senzația unui om pur și simplu distrus emoțional.
Am avut impresia că asistă în fiecare zi la uciderea cu cruzime a familiei sale de către o bandă de criminali și el nu poate face nimic, atât de dezolantă îi este întreaga ființă.
Cu toate astea, personajul este unul complex, fără a intra în detalii, o dau și eu mai criptic, când vine vorba de anumite caracteristici, pare, dar nu este, dar când vorbim de alte aspecte, este, deși nu pare.
Ajunge cu caracterizarea lui Iliuță, să revin la povestea noastră ucigașă.
Aici nu aș avea multe de spicuit pentru că nu trece foarte mult timp și aflăm identitatea criminalului.
Investigația se mișcă de parcă ar sta pe loc, Ilie nu dă dovezi de silință, mai ales că are bătăi de cap cu răcanul copoi pe care trebuie să îl inițieze în tainele statului de pomană și tăiatului de frunze la câini.
Deasupra acestui sătuc planează în permanență o umbră amenințătoare, deși viața se desfășoară într-un ritm molcom, personajele negrăbindu-se undeva, simți că totul este construit pe un butoi de pulbere care stă să bubuie.
Și fitilul nu este dificil de aprins, din moment ce mai toată lumea fumează prin film.
Chiar dacă, în mare parte, nu este foarte multă agitație în film, Oameni de treabă reușește să nu plictisească.
Din contră, atenția mi-a fost concentrată pe mici detalii, la gesturi minuscule, la atacuri deloc subtile cu privire la influența politică și puterea șpăgii.
Scenariul este complex, punctând mai multe aspecte cu care noi, românii, ne confruntăm când trebuie să dăm piept cu autoritățile, indiferent care sunt ele, aspecte care nu ne fac plăcere, dar nu prea avem încotro.
Ce să mai, redă cu fidelitate mizeria neaoșă care acoperă, ca o peliculă impenetrabilă, întreaga societate și ne sufocă, obligându-ne să rămânem blocați într-o mentalitate păguboasă.
Iar faptul că acțiunea este plasată la sat unde, să fim sinceri, oamenii nu-s atât de versați în interacțiunea cu instituțiile satului, imprimă poveștii niște conotații tragico-comico-tragice.
Cum știu că este o mare problemă limbajul, deși nu înțeleg de ce, că în alea americane se înjură de mama focului și nimeni nu comentează, aici nu se înjură foarte mult.
Imprecațiile sunt folosite rar, dar au impact puternic și sunt folosite cu un scop clar, pentru a transmite ceva, nu se înjură doar de dragul de a înjura și a îmbujora obrajii pudicilor.
Deși nu exagerează, filmul are și câteva scene lungi, fără vreo justificare, care există doar să existe.
Parcă aș fi preferat mai puține prim-planuri extinse ca durată cu găini și acel timp să fie folosit pentru aprofundarea altor personaje sau chiar a istoriei lui Ilie.
Cine este Vali, de unde vine, are familie, ce s-a întâmplat cu Ilie în urmă cu mai mulți ani?
A făcut-o de oaie călcând pe pingele pe cine nu trebuia sau a dat cu bățu-n baltă în ceea ce privește un caz important?
Sunt multe întrebări lăsate fără răspuns, fie intenționat, fie pentru că nu a mai fost timp din cauza aviarelor care pozează prea des prin cadru.
Era să închei comentariul când mi-am adus aminte de un alt element constructiv care mi-a plăcut, anume dialogul care este natural, nu vezi actori care joacă, mai degrabă ai în față personaje aievea.
Replicile nu sunt teatrale, ci normale, cu propoziții lăsate în aer, cuvinte ciuntite, intervenții bruște peste vorbele altuia, adică fix cum sunt discuțiile adevărate, din lumea cotidiană, cu oameni obișnuiți, nu academicieni scorțoși.
🏆 Oameni de treabă – Verdict 👍 sau 👎?
Per ansamblu, filmul mi-a plăcut destul de mult.
Are un scenariu bine închegat lipsit, în mare parte, de metehnele scenelor inutile.
Nu freacă menta cu prea multe asemenea secvențe de pomană care nu transmit nimic, ci doar se umflă regizorul cât de intelectual este, chit că scenele nu au vreo contribuție la firul narativ.
Se prezintă la datorie și cu un contrast final binevenit care face notă discordantă cu tot ce am văzut până atunci, un alt punct în plus pentru filmul care chiar și-a meritat premiile obținute.
Nu mai are rost să-l pomenesc pe Vasile Muraru, că văd că și-a făcut un obicei bun de a se insera în thrillere românești care m-au surprins plăcut, el apărând și în cele două filme ale lui Apetri, Neidentificat și Miracol.
Interesant este faptul că Iulian Postelnicu a participat la scrierea scenariului filmului Neidentificat.
Unul care, din punctul meu de vedere, rămâne în continuare thrillerul autohton modern de bătut în ceea ce privește calitatea poveștii, dar Oameni de treabă nu este departe.
Pe mine m-a convins să-i cumpăr, fără alte discuții, 8 cartușe de țigări.
Dacă este ceva ce n-am înțeles, atunci acel ceva este încadrarea filmului în genul comediei pentru că este orice altceva în afară de o comedie.
(4 / 5)
Ăștia ne trolează cu posterul lor? Nu are absolut nici o legătură cu filmul în sine. Zici că e un poster la filmul Garcea si moldovenii. Iar Anghel Damian pe afiș are barbă, dar în film e proaspăt bărbierit tot timpul. Și nici nu apucă să pună mâna pe pistol.
De fapt nu e trolling, e doar false advertising. A scris unul pe cinemagia că a intrat la film să se destindă cu o comedie spumoasă și a ieșit deprimat.
Măcar pe Netflix scrie că e gritty dark comedy..
Da, n-are nicio treaba posterul cu filmul, e orice, numai comedie, nici macar gritty dark nu e.
O porcărie. Finalul e ok, în rest, pierdere de timp
Ai si argumente de ce e o porcarie? Indiferent de parere, ca e de bine sau de rau, trebuie insotita si de argumente, altfel ea este egala cu 0.