Ukraine Is Not a Brothel

admin 10 minute ago Dramă Leave a comment

Am vrut eu să protestez, dar n-am avut de ales. A fost musai să bag Ukraine Is Not a Brothel la AIFF.10.

📖 Premisă

O tipă regizoare din Australia, Kitty Green, s-a decis să stea un an și două luni cu activistele FEMEN din Ucraina.

Le-a văzut cum se dezbrăcă, cum țipă, cum le iau polițaii la bătaie și cum stau ele în garsoniere mizere.

Filmul le urmărește pe câteva dintre ele, mai ales pe Inna și pe Sasha, care se luptă cu sistemul patriarhal, cu biserica hapsână, cu exploatarea sexuală și cu ideea că femeia ucraineană e doar o bucată de carne pentru turiști.

Ele militează pentru independența femeilor, în timp ce-și dau țoalele jos și fac bani de pe urma nudității lor. Trăiască feminismul!

💭 Comentariu

🎭 Feminism cu regie masculină

Păi stai puțin. Mi se explică mie că niște femei protestează împotriva patriarhatului, adică împotriva structurii de putere dominată de bărbați, și în spatele lor, coordonându-le din umbră, dându-le sfaturi, scriindu-le discursuri și organizându-le acțiunile, se află un bărbat?

Da, Viktor. Un bărbat care apare în film ca un fel de regizor nevăzut al spectacolului cu sânii goi. El le spune când să iasă, cum să iasă, pe cine să atace. Și ele îl ascultă. Ba chiar depind de el.

Iar la un moment dat, o activistă spune clar: fără Viktor, FEMEN nu există.

Cum naiba vine asta? Vrem independență, dar ne ploconim pe lângă un bărbat, care ne trasează fiecare acțiune până la ultimul pas?

💸 Protest sau marketing cu sâni goi?

Și mai e ceva. Ele protestează împotriva exploatării sexuale, împotriva turismului sexual și a ideii că femeile ucrainene sunt prostituate.

Dar modul lor de protest e să se dezbrace în fața camerelor. Să pozeze goale la știri. Să vândă imagini cu trupurile lor ca să atragă atenția. Ba chiar, surpriză, ele fac bani din asta.

Cică primesc donații de susținere. Dar de la cine? De la bărbați. Bărbați care, evident, nu dau banii pentru că sunt feministe convinse, ci pentru că văd niște țâțe frumoase într-un context rebel. E ca și cum ai da foc la pădure ca să salvezi copacii. Funcționează? Poate. Dar e ipocrit? Cam da.

🪞 Standarde misogine într-o mișcare feministă

Nu am terminat. Aceeași mișcare de emancipare feministă are standarde misogine. Vrei să devii membră FEMEN? Super, doar că trebuie să ai corp de fotomodel și un chip plăcut ochiului.

Bine, regulile au devenit mai flexibile pe parcurs, dar inițial nu erai acceptată dacă nu aveai fizic de participantă la Miss Universe.

🎬 Un documentar care nu ascunde contradicțiile

Kitty Green nu ascunde mizeria, ba chiar o pune în prim-plan, de parcă ne-ar spune: „Uite, fraților, așa arată lupta reală, o harababură de contradicții.”

Și e corect din punct de vedere jurnalistic. Mi se pare că documentarul este obiectiv, ba chiar scoate în evidență ipocrizia mișcării și pune aceleași întrebări care mă rodeau.

Dar, ca spectator, rămân cu senzația că am fost păcălit. Credeam că văd o mișcare feministă autentică, dar de fapt văd un proiect construit de un bărbat și alimentat de același libido masculin pe care îl critică.

Unde e emanciparea când tu, ca activistă, trebuie să ai un corp subțire și sâni fermi ca să fii acceptată în mișcare? Cine a stabilit standardul ăsta? Păi tot Viktor, care selecta membrele.

⚖️ Problema nu e mesajul, ci forma

Nu am o problemă cu mesajele de bază ale mișcării. Exploatarea sexuală, turismul sexual sau ideea că femeia, în Ucraina și nu numai, este redusă la aspect fizic sunt probleme reale și jegoase. Iar multe dintre protestele FEMEN au pornit dintr-o furie legitimă.

Problema mea e alta: forma. Pentru că documentarul arată o mișcare care încearcă să lupte împotriva sexualizării femeii folosindu-se constant de sexualizare. Și nu într-un mod simbolic sau subtil, ci într-un spectacol construit aproape ca un produs media.

De asta totul devine contradictoriu și m-a băgat într-o stare de confuzie. Nu pentru că documentarul demontează feminismul, ci pentru că arată cât de ușor poate o cauză legitimă să devină contradictorie atunci când intră în joc imaginea, scandalul și marketingul.

🏆 Verdict

Documentarul e bine făcut, nu zic nu. Te ține lipit de scaun pentru că e ca un reality show cu înjurături și piele.

Dar mesajul, la final, e tulbure. Rămâi cu întrebarea: poți lupta cu sistemul folosind armele lui? Sau devii, fără să vrei, o unealtă și mai finuță a sistemului?

Mișcarea FEMEN, așa cum e prezentată aici, mi se pare o combinație între curaj autentic (da, fetele astea au luat bătaie și au mers mai departe) și kitsch mediatic (sânii goi + un bărbat la pupitru).

Dacă la capitolul curaj și sacrificiu ia punctaj maxim, la capitolul coerență ideologică a venit cu lecția neînvățată.

Documentarul este bun dacă vrei să vezi niște femei care se bat la bustul gol și în bikini cu garda națională. Dar nu te lămurește deloc ce vrea să fie forma asta de activism feminist.

Mai e feminism dacă un bărbat îți zice cum să urli, când să te dezbraci și mai face și bani serioși din asta?